[Fc. cap.22, 14-24 și cap.23] Dumnezeu binecuvintează pe Avraam pentru fapta lui cea mare

Voi începe a 2-a prezentare din această săptămână, continuând subiectul din ultima seară. Am ajuns la versetul 14 din capitolul 22 al cărții Facerea din Biblie. Avraam este oprit de Dumnezeu printr-un înger ca să-l aducă jertfă pe Isaac.

14. Avraam a numit locul acela Iahve-ire, adică, Dumnezeu poartă de grijă şi de aceea se zice astăzi: „În munte Domnul Se arată”.

Interesant acest verset și plin de încărcătură teologică. După această întâmplare, Avraam numește acest loc în funcție de ceea ce a simțit din partea lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a purtat de grijă și nu l-a lăsat să-și omoare fiul și apoi împreună cu Sarra mult să se tânguiască. Dar tot în timpul acestei jertfe a avut loc și o arătare dumnezeiască în care îngerul îi confirmă lui Avraam:

– că Dumnezeu acum e sigur de dragostea pe care i-o arată

– și de frica pe care o are față de El, fiind gata să împlinească orice poruncă.

Avraam recunoaște prin versetul 14 pe Dumnezeul proniator, adică cel ce poartă de grijă întregii creații și pe Dumnezeul teofanic, adică cel ce va veni în lume să se arate tuturor, ca noi să ne bucurăm de El.

15. Şi a strigat a doua oară îngerul Domnului din cer către Avraam şi a zis:
16. „Juratu-M-am pe Mine însumi, zice Domnul, că de vreme ce ai făcut aceasta şi n-ai cruţat nici pe singurul tău fiu, pentru Mine,
17. De aceea te voi binecuvânta cu binecuvântarea Mea şi voi înmulţi foarte neamul tău, ca să fie ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării şi va stăpâni neamul tău cetăţile duşmanilor săi;
18. Şi se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele pământului, pentru că ai ascultat glasul Meu”.

Ce cuvânt mare spune Domnul: „Juratu-M-am pe mine Însumi”! Prin acest cuvinte Domnul arată cât este de „bucuros” că Avraam a ajuns la această măsură de a-L imita. Și pentru acest gest extraordinar, pentru care Avraam nu l-a cruțat nici măcar pe fiul său, Domnul îl va binecuvânta cu binecuvântare mare.

Acum îi descoperă Dumnezeu lui Avraam că înmulțirea neamului lui va fi una spirituală, nu una genetică. Acum Domnul îi spune lui Avraam: „Avraame, de acum înainte pe toți cei care cred ca tine îi voi face fiii Mei”. „Avraame, astfel de oameni îmi plac, așa cum ești tu. Astfel de gesturi îmi plac, ca acesta în care ai dat totul pentru Mine!. Avraame, pe această credință a ta voi zidi Eu Biserica Mea cea Sfântă. Toți cei care vor crede ca tine vor putea crede că Eu mă voi face om. Vor putea crede că Mă dau ca jertfă pentru întreaga lume păcătoasă pe cruce și apoi vor crede că Eu voi și învia! Avraame, toți cei care gândesc, cred și acționează ca tine, îi voi face fii ai Mei și-i voi sfinți, voi pogorî pe Duhul Meu cel Sfânt asupra lor, și râuri de apă vie va curge din ei.”

De aceea împărăția cerurilor sau raiul este numit și sânul lui Avraam, căci acolo se vor sălășlui toți cei care nu se îndoiesc de lucrarea Domnului și cred în toate cuvintele Lui.

Iată ce zice Sf. Apostol Pavel:

7. Să ştiţi, deci, că cei ce sunt din credinţă, aceştia sunt fii ai lui Avraam.
8. Iar Scriptura, văzând dinainte că Dumnezeu îndreptează neamurile din credinţă, dinainte a binevestit lui Avraam: „Că se vor binecuvânta în tine toate neamurile”.
9. Deci cei ce sunt din credinţă se binecuvintează împreună cu credinciosul Avraam. (Galateni 3, 7-9)

Dar totuși Domnul înmulțește și genetic sămânța lui Avraam, căci din Isaac se va naște Iacov și din Iacov se vor naște 12 fii care la rândul lor se vor înmulți mult. Aceștia vor deveni poporul lui Israel (așa cum va fi redenumit Iacov), adică poporul cel sfânt al lui Dumnezeu.

Genetic, toți cei din Avraam erau tăiați împrejur, ca să-și amintească de legământul lui Dumnezeu cu Avraam… să-și amintească că toate au fost din credință. Iar când Iisus Hristos a venit, Israelul nu a crezut în El, dar neamurile păgâne care nu știau nimic de El au crezut. Și astfel fii lui Israel care erau pecetluiți cu pecetea credinței pe trupul lor (tăierea împrejur) n-au crezut, iar păgânii au crezut.

Dar asta e tot o mare taină… Căci zice Sfântul Apostol Pavel că s-a întâmplat aceasta ca Israelul să nu ia împărăția cerurilor fără neamuri… Iar când Evanghelia se va propovădui la toate neamurile atunci se va întoarce la Hristos și Israelul, ca nici neamurile să nu ia împărăția fără Israel.

Dar să ne întoarcem puțin la ce-i zice Domnului lui Avraam: „Şi se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele pământului, pentru că ai ascultat glasul Meu”.”

Acum, astăzi, orice om care împlinește porunca lui Dumnezeu, ascultând de glasul lui din Evanghelie, se binecuvintează și primește Har.

… și răsplată mult aici pe pământ și în ceruri…

La versetul 18 traducerea din biblia Mitropolitul Bartolomeu Anania este mai aproape de adevăr:

17. cu binecuvântare te voi binecuvânta, iar pe urmașii tăi îi voi face numeroși ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării, și urmașii tăi vor stăpâni cetățile dușmanilor lor;
18. și prin URMAȘUL tău se vor binecuvânta toate neamurile pământului, pentru că tu ai ascultat de glasul Meu“.

Observați că nu zice prin neamul tău se vor binecuvânta toate neamurile, ci prin URMAȘUL TĂU.

Care urmaș?

Cine este acest urmaș faimos prin care toți oamenii de pe pământ se vor binecuvânta?

Nu-i promite Domnului lui Avraam un urmaș care va cuceri întreg pământul, care va stăpâni peste toate, care va aduna multe bogății… ci un Urmaș prin care toți se vor binecuvânta…

Un urmaș care va mirui prin pacea Lui toate neamurile lumii…. Un urmaș care va ierta toate tuturor….

Acest urmaș este cel despre care Evanghelistul Luca povestește:

14. Şi S-a întors Iisus în puterea Duhului în Galileea şi a ieşit vestea despre El în toată împrejurimea.
15. Şi învăţa în sinagogile lor, slăvit fiind de toţi.
16. Şi a venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă şi S-a sculat să citească.
17. Şi I s-a dat cartea proorocului Isaia. Şi, deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris:
18. „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi,
19. Şi să vestesc anul plăcut Domnului”.
20. Şi închizând cartea şi dând-o slujitorului, a şezut, iar ochii tuturor erau aţintiţi asupra Lui.
21. Şi El a început a zice către ei: Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre. (Luca 4, 14-21)

Iisus Hristos este Urmașul lui Avraam pentru care se pregătesc toate de către Tatăl cel din ceruri.

Mergem mai departe:

19. Întorcându-se apoi Avraam la slugile sale, s-au sculat împreună şi s-au dus la Beer-Şeba şi a locuit Avraam acolo în Beer-Şeba.
20. Iar după ce s-au petrecut acestea, i s-a vestit lui Avraam, spunându-i-se: „Iată Milca a născut şi ea fii lui Nahor, fratele tău:
21. Pe Uţ, întâiul său născut, pe Buz, fratele acestuia şi pe Chemuel, tatăl lui Aram;
22. Pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Idlaf şi pe Batuel.
23. Iar lui Batuel i s-a născut Rebeca”. Pe aceşti opt fii i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.
24. Iar o ţiitoare a lui, anume Reuma, i-a născut şi ea pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaş şi pe Maaca.

Trecem acum la capitolul 23

1. Sarra a trăit o sută douăzeci şi şapte de ani. Aceştia sunt anii vieţii Sarrei.
2. Sarra a murit la Chiriat-Arba care e în vale, adică în Hebronul de astăzi, în ţara Canaanului. Şi a venit Avraam să plângă şi să jelească pe Sarra.
3. Apoi s-a dus Avraam de la moarta sa, a grăit cu fiii lui Het şi a zis:
4. „Eu sunt intre voi străin şi pribeag; daţi-mi dar în stăpânire un loc de mormânt la voi, ca să îngrop pe moarta mea”.
5. Iar fiii lui Het i-au răspuns lui Avraam, zicându-i:
6. „Nu, domnul meu, ci ascultă-ne: Tu ești între noi un voievod al lui Dumnezeu; îngroapă-ți moarta în cel mai ales dintre locurile noastre de îngropare; nimeni dintre noi nu te va opri ca’n locul său de îngropare s’o așezi pe răposata ta“.

Auziți cei-i zic oamenii lui Avraam: că este ca un rege al lui Dumnezeu printre ei.

7. Atunci s-a sculat Avraam şi s-a închinat poporului jării aceleia, adică fiilor lui Het.
8. Şi a grăit către dânşii Avraam şi a zis: „Dacă voiţi din suflet să-mi îngrop pe moarta mea de la ochii mei, atunci ascultaţi-mă şi rugaţi pentru mine pe Efron, fiul lui Ţohar,
9. Ca să-mi dea peştera Macpela pe care o are în capătul ţarinei lui, dar să mi-o dea pe bani gata, ca să o am aici la voi în stăpânire de veci pentru îngropare.
10. Efron însă şedea atunci în mijlocul fiilor lui Het. Şi a răspuns Efron Heteeanul lui Avraam, în auzul fiilor lui Het şi al tuturor celor ce veniseră la porţile cetăţii lui, şi a zis:
11. „Nu, domnul meu, ascultă-mă pe mine: Eu îţi dau ţarina şi peştera cea dintr-însa şi ţi-o dau în fala fiilor poporului; ţi-o dau însă în dar. Îngroapă-ţi pe moarta ta”.
12. Avraam însă s-a închinat înaintea poporului ţării
13. Şi a grăit către Efron în auzul a tot poporul ţinutului aceluia şi a zis: „De binevoieşti, ascultă-mă şi ia de la mine preţul ţarinei şi voi îngropa acolo pe moarta mea”.
14. Răspuns-a Efron lui Avraam şi i-a zis:
15. Ascultă, domnul meu, ţarina preţuieşte patru sute sicli de argint. Ce este aceasta pentru mine şi pentru tine? Îngroapă-ţi dar pe moarta ta!
16. Atunci, ascultând pe Efron, Avraam a cântărit lui Efron atâta argint, cât a spus el în auzul fiilor lui Het: patru sute sicli de argint, după preţul negustoresc.
17. Şi aşa ţarina lui Efron, care e lângă Macpela, în faţa stejarului Mamvri, ţarina şi peştera din ea şi toţi pomii din ţarină şi tot ce era în hotarele ei de jur împrejur
18. S-au dat lui Avraam moşie de veci, înaintea fiilor lui Het şi a tuturor celor ce se strânseseră la poarta cetăţii lui.
19. După aceasta Avraam a îngropat pe Sarra, femeia sa, în peştera din ţarina Macpela, care e în faţa lui Mamvri sau a Hebronului, în Canaan.
20. Astfel a trecut de la fiii lui Het la Avraam ţarina şi peştera cea din ea, ca loc de îngropare.

După moartea Sarrei, ea va fi îngropată în peștera Macpela care se află astăzi în Hebron, loc în care va fi îngropat și Avraam și Iacov. Astăzi aici este loc sfânt de închinare pentru creștini, evrei și musulmani din întreaga lume.

Avraam se va recăsători cu o femeie pe nume Chetura care i-a născut încă 6 fii. Însă Avraam a dat toate averile sale fiului său Isaac. Avraam moare la 175 de ani.

Am parcurs în 6 seri viața lui Avraam, pentru că este foarte importantă pentru istoria mântuirii noastre, pentru istoria Bisericii Creștin-Ortodoxe.

Cam atât pentru această seară.

(Claudiu Balan)