Duhul Sfânt ne călăuzește către Adevăr, căci toți suntem în înșelare
Hristos S-a înălțat!
Pentru că suntem în perioade de așteptare a Duhului Sfânt, vă voi mai spune câte ceva despre El. De la Învierea Domnului până la Duminica Pogorârii Duhului Sfânt nu se mai rostește rugăciunea către Duhul Sfânt: „Împărate Ceresc”
Deși această rugăciune face parte din rugăciunile începătoare și toate slujbele și rugăciunile personale încep sau ar trebui să înceapă cu ea.
De ce au hotărât sfinții părinți așa? Rugăciunea aceasta invocă, cheamă pe Duhul Sfânt. Pentru câteva zile nu-L vom cere pe Duhul Sfânt în rugăciune. Dar asta în mod pedagogic pentru ca așteptând aceste, să ni-L dorim mai mult, să apreciem mai mult această venire în Duminica Mare.
Mântuitorul Hristos îl numește pe Duhul Sfânt: Duhul Adevărului.
- Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac,
- Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi! (Ioan 14, 16-17)
Și iarăși zice Domnul:
- Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti.
- Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua şi vă va vesti. (Ioan 16, 13-14)
Observați misiunea Duhului Sfânt: să ne călăuzească la tot adevărul. Dar de ce asta? Suntem noi în minciună? Suntem înșelați? Sau poate doar unii? Sau chiar toți? Sfântul Ignatie Briancianinov ne răspunde în scrierile sale despre înșelare și zice:
„Cu toții suntem în înșelare. Conștiința acestei fapt este cea mai de nădejde pavăză împotriva înșelării.”
Și tot el zice iarăși:
„Cea mai mare înșelare este a te crede liber de înșelare.”
Dragilor, dacă rețineți aceste cuvinte ale Sf. Ignatie, și le rumegați în mintea voastră, deja ați făcut un pas mai aproape de Dumnezeu. Toți suntem în înșelare. Toți trăim în minciună. Unii mai mult, alții mai puțin. Dar să vedem ce zice Sf. Ignatie că este înșelarea.
„Înșelarea este vătămarea firii omenești prin minciună. Înșelarea este starea în care se află toți oamenii, pâna la unul, stare născută din căderea protopărinților noștri (Adam și Eva).Cu toții suntem înșelați, cu toții suntem amăgiți, cu toții ne aflăm într-o stare mincinoasă, având nevoie să fim sloboziți de către adevăr; iar Adevărul este Domnul nostru Iisus Hristos (Ioan 8, 14-32). Să ne facem fii ai acestui Adevăr prin credința în El; să strigăm prin rugăciune către acest Adevăr și El ne va scoate din prăpastia amăgitoare de sine și a amăgirii de către demoni.
Jalnică este starea noastră. Ea este temnița din care ne rugăm să fie scos sufletul nostru, ca să se mărturisească numelui Domnului. (Ps. 141, 10)”
Dragilor, Dumnezeu nu a creat minciuna și nici înșelarea. Dumnezeu nu a creat răul și nici ispita. Diavolul este cel care le-a adus în lume. Dumnezeu a făcut toată lumea aceasta bună foarte. Pe Adam și Eva buni foarte, dar liberi să-și exercite voința spre ce vor ei….
Minciuna și înșelarea din lume nu schimbă realitatea ci doar mințile noastre. Sschimbă doar percepția mea umană asupra realității.
Minciuna și înșelarea poate merge așa de departe încât să stai în mijlocul prietenilor tăi adevărați și să-i bănuiești de faptul că vor să te ucidă. Fiecare patimă a omului este o latură a înșelării sale.
Necredința, neînfrânarea, fuga după plăceri, fricile, mândria, ura, crima, invidia, și toate celelalte, sunt toate distorsionări ale realității în care trăim. Toate ne fac să vedem lumea greșit. Patimile ne fac să vedem pe Dumnezeu greșit, pe aproapele nostru în mod greșit, și creația întreagă în mod greșit. De aceea a spune că nu ești înșelat înseamnă a afirmă că ești sfânt. A te crede neînșelat, „bine-văzător” al adevărului înseamnă să fii mândru și să te crezi fără de păcat.
Acum, să ne gândim: Suntem 7 miliarde de oameni care locuim pe aceeași planetă, conviețuind. Adică 7 miliarde de feluri greșite de a vedea lumea, căci fiecare om e unic, și prin urmare și strâmbarea, înșelarea personalității lui este una unică, pentru că alegerile lui sunt unice. Cum oare să ajungem la adevăr, 7 milioane de oameni care trăiesc în minciună, mai mult sau mai puțin? Cum oare să ajungem la lumină 7 miliarde de orbi care se călăuzesc unii pe alții spre lumina care n-o văd?
Sf. Ignatie Briancianinov spune că înșelarea lucrează mai întâi asupra felului de a gândi.
“După ce a fost primită și a corupt felul de a gândi, ea nu întârzie să se împărtășească inimii, corupând simțurile inimii luând stăpânire asupra ființei omului și astfel ea se revarsă în toată activitatea lui otrăvindu-i și trupul ca pe unul care a fost legat în chip nedespărțit cu sufletul de către Ziditor. Starea de înșelare este starea de pierzanie sau de moarte veșnică. De aceea avem nevoie de Duhul Sfânt, ca să ne călăuzească către Adevăr, el fiind Duhul Adevărului, adică Duhul lui Hristos care S-a numit pe Sine: Adevărul.”
Acum gândiți-vă! Diavolul se folosește de patimile noastre pentru a ne amăgi în continuare. Diavolul amestecă și prezintă omului minciuna și adevărul în așa fel încât să pară mereu că e adevăr, nu minciună. Recuperarea de la boala înșelării spre sănătate are un singur punct de pornire: patimile noastre. Adică propriile noastre păcate.
Cu cât omul își vede lucrarea răului în el și cere Domnului vindecare, cu atât simte ușurare, află lumina lui Hristos, și se așează pe o traiectorie bună către dezpătimire și îndumnezeire. Teorim o știm cu toții.
Sf. Ignatie ne dă un punct de plecare foarte important: nejudecarea aproapelui.
Mereu să-i compătimim pe cei ce greșesc și să-i îngăduim, decât să-i judecăm. Mereu să-i iertăm, și să nu lăsam dragostea să se răcească față de ei. Să nu-l lăudăm pe aproapele! zice Sf. Ignatie
„Nu îndrăzni să-l lauzi! Nu îndrăzni să-l înveți! Nu îndrăzni să-l lovești și să-l mustri!”
Decât să te pornești cu râvnă pentru dreptate a judeca păcatele aproapelui, mai degrabă pornește-te cu lacrimi la rugăciune pentru el. Pornește-te cu smerenie la rugăciune pentru tine și păcatele tale.
„Ostenește-te cu osârdie pentru sănătatea sufletului tău! Iar dacă vrei să doftoricești pe cei neputincioși, apoi află că bolnavii au mai multă nevoie de îngrijire decât de mustrări aspre.”
Ce frumos! Decât să mustri aspru și să te arăți apărător al adevărului judecând faptele aproapelui, mai degrabă mângâie-l, îngrijește-l, ajută-l. Cine se crede mai presus de aproapele său este în mare înșelare.
„Pentru ce omule urăști pe păcătos? Pentru că nu-i așa drept ca tine? Dar unde este dreptatea, dacă nu ai dragoste?”
Iisus Hristos a trimis în lume pe Duhul Său, care este Duhul cu care Tatăl îl iubește pe El. Același Duh cu care vrea să ne iubească și pe noi. Același Duh de iubire pe care-l vrea să fie și mijlocitor al relațiilor dintre noi. Vrei să fii mai bun? Pornește de aici: nu mai judeca pe aproapele și vezi-ți de păcatele tale.
Ține aprins focul iubirii între tine și oameni.
Avem nevoie de Duhul Sfânt, căci fără El, care vine din altă lume, din afara acestei lumi căzute, nu putem să vedem lumea așa cum o vede Dumnezeu. De fapt ce este înșelarea? Eu văd o femeie pe stradă sau la televizor și o poftesc, și mă gândesc la ea. Dar eu am o soție, eu am copii. Fiecare bărbat să-și aibă femeia lui zice Domnul. Deci o poftesc degeaba.
Femeia pe care o văd vrea și ea să aibă un bărbat care s-o iubească și să i se dedice total, și nu ar accepta doar o joacă temporară, iar dacă ar accepta ar fi de fapt păcălită. Pofta din mine vrea acea femeie doar pentru plăcerea carnală, doar pentru a o folosi ca o cârpâ, nu pentru a o respecta și iubi.
Doi oameni se întâlnesc, un bărbat și o femeie. Fiecare în gândul lui crede și gândește ceva. Dar adevărul e cu totul altul.
Înșelarea este ca un nou soft care rescrie într-un fel relațiile firești dintre oameni. Rescriindu-le în mod mincinos, ajungem cu toții la suferință. Trebuie să vedem lumea cu ochii lui Dumnezeu, Cel nepătimaș!
Dacă o oră am vedea lumea așa cum o vede Dumnezeu, am plânge apoi ani întregi pentru înșelarea noastră. Am rămâne uimiți de câta dragostea poate fi în ochii iubitori ai Creatorului nostru…. câtă grijă…. câtă smerenie… câtă răbdare…
Cam atât pentru această seară. Rețineți acest gând!
Vreau să văd lumea așa cum o vede Dumnezeu!
(Claudiu Balan)
