Învierea Domnului aduce pe pământ Duhul de iubire al Tatălui față de Fiul

Vă spuneam că  în această perioadă a anului bisericesc veți auzi la Sfânta Liturghie citindu-se din cartea Faptele Apostolilor. Se va citi din ea până la sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, pentru că redă detaliat viața apostolilor și începuturile noii Biserici a lui Hristos, după Învierea și înălțarea Sa la cer.

E o carte extraordinară… vie…. E o carte care mustește de Duhul lui Dumnezeu. În această carte cuvântul „Duh / Duhul Sfânt / har” este pomenit, din ce am cercetat eu, de 74 de ori. Mai mult decât în toate cele 4 evanghelii la un loc. Interesant, nu?

Asta face ca Faptele Apostolilor să fie numită Evanghelia Duhului Sfânt. Dacă sfinţii evanghelişti Matei, Marcu, Luca şi Ioan ne aduc înainte Evanghelia lui Hristos, adică vestea cea bună a venirii pe pământ a Fiului lui Dumnezeu şi viaţa Lui ca Dumnezeu-om întrupat, atunci cartea Faptele Apostolilor ne aduce înainte vestea cea bună a venirii Duhului Sfânt printre oameni.

Vă spuneam altă dată că perioada Vechiului Testament poate fi considerată ca fiind specifică lucrării lui Dumnezeu-Tatăl, căci oamenii nu știau atunci de Dumnezeu-Sfânta Treime. După care urmează întruparea Fiului lui Dumnezeu și o perioadă dedicată lucrării Lui pe pământ. După înălțarea la cer a lui Iisus Hristos, începe o altă etapă în viața lumii, perioada lucrării Duhului Sfânt.

Dacă vreți să vă reamintiți mai multe despre ce am vorbit despre Duhul Sfânt puteți citi cele 2 prezentări pe care le-am făcut anul trecut în această perioadă: Duhul Sfânt.

Dragilor, imediat după Înălţarea Domnului Hristos la cer, Duhul Sfânt – Dumnezeu, a 3-a Persoană a Sfintei Treimi, intervine decisiv în mijlocul istoriei. Lucrarea Lui este una puternică, directă, cu o mare influenţă asupra sufletelor oamenilor.

Apostolii de teama iudeilor stăteau ascunşi dar aşteptau să se întâmple promisiunea pe care le-o făcuse Domnul Hristos: trimiterea Duhului Sfânt peste ei.

„Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile.” (FA 1:5)

Botezul cu Duh Sfânt al apostolilor este momentul cheie al vieţii lor. Este punctul de cotitură în relaţia lor cu Dumnezeu, cu aproapele şi cu lumea întreagă. Apostolii odată cu venirea Duhului Sfânt în inimile lor devin alţi oameni… Căci în Duhul Sfânt cunosc pe Iisus Hristos mai bine decât L-au cunoscut când era în faţa lor.

Abia după venirea Duhului Sfânt în inimile lor, apostolii cunosc cu adevărat că Iisus Hristos este Dumnezeu. Cunosc în mod experimentat. Experienţa este adevărata cunoaştere. Trăirea unui fenomen este adevărata cunoaştere. Informaţia nu este cunoaştere adevărată…. ci doar parţială… uşor de contrazis…. uşor de şters din inimă şi minte.

Sfânta Scriptură ne spune că apostolii „s-au umplut toţi de Duhul Sfânt” (FA 2:4)

S-au umplut… Nu au primit pe Duhul Sfânt aşa firav…. Şi eu am simţit pe Duhul Sfânt, dar cât am putut să-i fac loc în sufletul meu cu păcate şi slăbiciuni. Poate şi voi ați simțit în inimi pe Duhul lui Dumnezeu. Și sunt sigur că l-ați simțit. Și preoții au primit pe Duhul Sfânt la hirotonie. Noi toți la botez am primit pe Duhul Sfânt în inimile noastre curate de prunci. Dar venirea Duhului Sfânt peste cei 12 apostoli e mai mult decât atât.

Spune că S-AU UMPLUT de Duhul Sfânt, adică prezența Duhului era în ei din PREAPLIN. Duhul Sfânt era pentru apostoli nu doar o bucurie în suflet, nu doar o pace, ci era PUTERE. Putere a lui Dumnezeu în inimile lor. Iată ce spune scriptura:

„Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului.” (FA 1:8)

Apostolii, din acest moment se transformă din mielușeii fricoși în lei puternici și curajoși. Dar lei curajoși plini de iubirea lui Dumnezeu, nu plini de violență și ură. Apostolii cu marea puterea a lui Dumnezeu în inimile lor ies în mijlocul Ierusalimului și încep să vorbească tare și puternic. Nu se mai temeau de nimic. Ce mare este puterea lui Dumnezeu! Încep să propovăduiască pe Iisus Hristos care tocmai fusese pedepsit de conducerea statului lor.

Era interzis să vorbești de Iisus în acele zile, în acea perioadă. Tocmai de aceea Iisus fusese răstignit, ca nimeni să nu mai aibă curajul să creadă în El, să vorbească despre El. Cine propovăduia tare și răspicat pe Iisus risca și el să fie răstignit, căci tocmai ce imperiul Roman prin Pilat îl condamnase pe Iisus ca un răzvrătit care se crede rege al iudeilor. Apostolii plin de Duhul Sfânt încep din acest moment să fie martori ai Învierii Domnului Hristos în fața tuturor.

Oamenii îi aud, îi cred, și se botează și ei…. Vor și ei să primească pe Duhul Sfânt în inimile lor… Și doar după prima cuvântare a Sf. Petru se botează 3000 de oameni, apoi în scurt timp încă 2000. Trecuseră abia 50 și ceva de zile de când Iisus Hristos fusese răstignit și deja mii de oameni se botezau în numele Lui și credeau în El. Ce răsturnare de situație!

Prin Duhul Sfânt venit în apostoli și în toți cei care se botezau, era prezent în ei și Iisus Hristos. Prin botez fiecare om devenea un Hristos în lume… într-un fel… Prin primirea Duhului Sfânt fiecare om începea să trăiască asemenea lui Iisus… să vorbească asemenea Lui, să fie blând ca și El, bun ca și El, iertător ca și El. Pentru aceasta Iisus Hristos S-a lăsat răstignit și omorât, pentru a le arăta tuturor că ne iubește orice i-am face. Pentru ca prin moarte să se urce în slava Tatălui Său și apoi să-L trimită la noi pe Duhul Cel Sfânt.

Dar cine este acest Duh Sfânt? Este chiar Duhul de iubire dintre Tatăl și Fiul. Este chiar iubirea Tatălui către Fiul. Este un Duh de iubire care este și Persoană. Acest Duh de iubire a vrut să-L trimită Domnul Iisus Hristos în lume nouă tuturor. Duhul Sfânt venit peste apostoli este Duhul de iubire al Tatălui Ceresc care-i înfiază și pe apostoli și-i face și pe ei Fii așa cum Iisus Hristos este Fiul Lui. Prin har nu după ființă.

Puterea Duhului Sfânt pe care apostolii au primit-o și au plecat cu ea în mijlocul oamenilor este PUTEREA IUBIRII TATĂLUI. Și cine va putea sta împotriva iubirii Creatorului nostru? Cine se va putea împotrivi cu rău Iubirii Bune a Tatălui? Răutatea oamenilor este ca o picătură de murdărie într-un ocean de apă curată! Care rapid se dizolvă ca și cum n-ar fi fost…. Duhul Sfânt este focul pe care Domnul Hristos era nerăbdător să-L aprindă în inimile noastre.

La Botezul nostru acest Duh de Iubire al Tatălui L-am primit și noi. Prin Sfânta Spovedanie, prin pocăința noastre, primim iarăși de la Dumnezeu înnoit acest Duh Sfânt. Dar mai presus de toate, izvorul natural al Duhului Sfânt este din Potir, din Sfânta Euharistie… adică din Trupul și Sângele lui Iisus Hristos.

Împărtășindu-ne cu Trupul și Sângele Domnului reprimim mereu, înnoit, pe Duhul Sfânt în înimile noastre…

La fiecare Liturghie stăm înaintea lui Hristos care este gata gata să aprindă în noi iarăși FOCUL IUBIRII SALE pentru toată creația căzută. Și ne face și pe noi izvoare ale Harului așa cum este El-Hristos, căci zice:

„Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui.” (Ioan 7, 38)

Ne face și pe noi surse ale iubirii față de lumea întreagă… Ne cooptează și pe noi în Marea Lui Familie care iubește, iartă, curăță, vindecă, mângâie, și face doar bine și frumos în orice ar atinge…

Citiți cartea Faptele Apostolilor ca să vedeți câte minuni făceau apostolii și câte semne în popor. Atâta putere aveau de la Duhul Sfânt încât vindecau oameni doar prin umbra lor care trecea peste cei bolnavi sau posedați.

Noi ne uităm la anumiți sfinți care au darul înainte vederii, la alții care au avut darul cuvântului (Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigorie Teologul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Nicolae Velimirovici), la alții care au darul vindecării oamenilor (Sf. Efrem cel Nou, Sf. Nectarie, Sf. Pantelimon, Sf. Nicolae, etc.), alții care au avut darul muceniciei și și-au dat viața pentru Hristos, dar gândiți-vă că Sfinții Apostoli au avut toate aceste daruri și multe altele la un loc. Sfinții Apostoli sunt mucenici, cuvioși, făcători de minuni, tămăduitori, predicatori, mari dascăli ai lumii, etc.

De aceea, după Maica Domnului, pe ei îi cinstim primii în Biserică.

Când se rugau apostolii se cutremura casa ca semn de la Dumnezeu, și mulți se înfricoșau de câtă putere le-a dăruit lor Dumnezeu.

“Şi pe când se rugau astfel, s-a cutremurat locul în care erau adunaţi, şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi grăiau cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu. Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau de obşte. (FA 4:31-32)

Și iată ce zice în continuare despre puterea lor

„Şi cu MARE putere apostolii mărturiseau despre învierea Domnului Iisus Hristos şi MARE har era peste ei toţi.” (FA 4:33)

Această lucrare excepțională a Duhului Sfânt avea ca scop punerea temelii pentru Biserica lui Hristos. Acum se stabileau începuturile. Acum se puneau bazele unei Biserici care nu va fi biruită în veacul veacului de nicio răutate.

Ar fi multe de zis… Dar vă recomand să citiți această carte extraordinară, această Evanghelie a Duhului Sfânt: Faptele Apostolilor.

Următoarea întâlnire, miercuri, 15 mai 2019. Marți nu voi putea ține prezentarea, pentru că vom organiza ceva în Galați pentru ziua de 14 mai dedicată martirilor și mărturisitorilor din temnițele comuniste.

Cam atât pentru azi.

(Claudiu Balan)