Duhul Sfânt – Călăuzitorul către tot adevărul. (duminică, 14 ian. 2018)

Dragilor, tema din această seară se numește: „Duhul Sfânt – Călăuzitorul către tot Adevărul”.

Dacă în prima seară am aflat că Dumnezeu l-a creat pe om ca să vorbească cu el față către față și din cauza libertății și alegerilor noastre greșite, noi oamenii ne-am îndepărtat de El… și am ajuns în situația acum de a vorbi cu Domnul indirect, fără să-i auzim vocea, fără să-i vedem fața… În a doua seară am vorbit despre ce fel de cuvânt este cuvântul Scripturii…

Cuvântul lui Dumnezeu, plin de toată înțelepciune, profetic, total, plin de iubire, a-toate-cuprinzător…

Cuvânt care nu mai poate fi completat… corectat…

Acum în această seară vreau să vorbim de cum putem noi înțelege acest cuvânt. E foarte important să înțelegem ce anume ne poate deschide mintea pentru a pricepe Scripturile.

Mai întâi de toate, gândiți-vă că Sfânta Scriptură nu e o simplă carte cu un singur autor. Ci este o colecție de cărți, scrise la intervale de sute de ani unele față de altele, având diverși autori. Cărțile au fost scrise de autori din lumea antică. În mentalități cu totul diferite de cele ale noastre astăzi. Au fost scrise în limbi (aramaica, greaca veche) care astăzi sunt limbi moarte, neuzitate în limbajul de zi cu zi al vreunui popor. Și asta le face și mai greu de înțeles.

Toate aspectele de mai sus se constituie în adevărate impedimente pentru a înțelege întâmplările din Sfânta Scriptură. Și este nevoie să le depășim învățând. Căutând, cercetând… fiind mereu deschiși să aflăm cum era lumea de atunci. Dacă vom interpreta faptele de acum 3 – 4000 de ani cu mentalitățile de acum vom avea mari dificultăți de a înțelege mesajul lui Dumnezeu.

Și totuși cel mai important obstacol în înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu nu sunt aspectele de mai sus, ci ceva mult mai important.

Vă spuneam seara trecută că Sfânta Scriptură e cuvântul lui Dumnezeu, și Cuvântul lui Dumnezeu poartă pe Duhul Sfânt.

Cuvintele Scripturii sunt toate pline de har… Și ele pot fi înțelese doar de cei care sunt și ei purtători ai Duhului Sfânt.

Iată ce spune Domnul Hristos despre Duhul cel Sfânt.

„Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti.” (Ioan 16, 13)

Duhul Sfânt, a treia Persoană a Sfintei Treimi este Cel că ne va învăța toate ale lui Dumnezeu.

Vă spuneam în prima seară că noi putem afla cine este Dumnezeu și cum se comportă, doar dacă Dumnezeu vrea să se reveleze pe Sine lumii. Altfel El și energiile Lui, Viața Lui este total inaccesibilă omului.  Știm despre Dumnezeu numai cât vrea Dumnezeu să se descopere lumii.

Duhul Sfânt este cel ce descoperă lumii pe Dumnezeu în inimile noastre.

Iată ce spune Sfântul Siluan Athonitul: „Numai cu mintea omul nu poate cunoaşte decât cele pământeşti, şi pe acestea numai în parte, în vreme ce Dumnezeu şi toate cele cereşti nu se cunosc decât prin Duhul Sfânt.”

Și iată ce mai zice:

„Domnul este recunoscut în Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt este în omul întreg, în suflet, în minte şi în trup… Aşa este cu­noscut Dumnezeu atât în cer cât şi pe pământ.”

Pentru acest moment al prezentării rețineți că Duhul Sfânt este CHEIEA ÎNȚELEGERII a toată lucrarea lui Dumnezeu în lume.

Fără Duhul Sfânt nu vom putea înțelege și nici experimenta în noi lucrarea lui Dumnezeu.

Sunt oameni care zic… și am zis-o sau gândit-o și eu la un moment da că: „Bine ar fi fost dacă am fi trăit și noi în acele vremuri în care Dumnezeu a venit pe pământ și S-a făcut om. Când oamenii îl puteau vedea față către față pe Iisus Hristos”

Ce bine ar fi fost dacă am fi văzut și noi minunile Domnului. Vindecările Lui. Dacă am fi fost de față la predicile Lui în fața a mii de oameni. Ce bine ar fi fost dacă eram în corabie cu El când a potolit furtuna și valurile mării. Și ne gândim că dacă am fi trăit în acele vremuri, noi am fi fost mai buni. Am fi avut credință mai multă în Dumnezeul nostru, decât în vremea noastră. L-am fi iubit mai mult pe Creatorul nostru drag.

Părintele John Behr, decanul Institutului Teologic Ortodox din New York, venind în România pentru câteva conferințe ne explică foarte frumos că noi cei de astăzi nu am pierdut nimic. Nu am pierdut nimic netrăind în vremurile când Domnul era vizibil cu noi pe pământ. Și că Dumnezeu a oferit tuturor aceeași șansă de a-L cunoaște. Și începe să dea exemplul apostolilor. A oamneilor care au fost lângă el trei ani de zile, și care au trăit cu Domnul Hristos toate… și rele și bune…

Au primit de la Iisus o povățuire mai intimă, poate mai bogată… Și totuși înainte de răstignirea Lui „toți s-au lepădat de El”… zice Scriptura. Prietenii lui nu au înțeles că au în față pe Dumnezeu, nu un simplu profet. Era peste puterile omenești să înțeleagă că un om în carne și oase, e și Dumnezeu în același timp. Și Evangheliile arată stângâciile apostolilor în multe situații… Și Domnul Hristos îi atenționează de multe ori că nu înțeleg ce se întâmplă…. Nu le voi relua pe fiecare acum….

Dar chiar și atunci când Petru, Iacob și Ioan ajung pe Muntele Tabor și văd pe Iisus Hristos descoperindu-și dumnezeirea în multă slavă, chiar și atunci nu înțeleg bine ce se întâmplă. Și zic că ar fi bine să le facă 3 căsuțe acolo, lui Iisus, Moise și Ilie. Și ei să stea să se uite la ei… și să se bucure… că tare bine le era… Dar scopul acelei întâmplări era altul. Domnul le-a arătat Slava Sa înainte de răstignire, ca atunci când Îl vor vedea pe cruce răstignit, să nu-și piardă credința că El este Dumnezeu.

O să vă vorbesc într-o seară separat despe concepția pe care o aveau evreii despre venirea lui Mesia. Așteptau un Mesia puternic, un Mesia politic, care să conducă Israelul spre conducerea întregii lumi. Să instaureze dreptatea în toată lumea… dar prin ei, prin poporul Israel. Când au văzut un Mesia care își ia palme… Care tace și nu răspunde în fața acuzațiilor, Care spune că trebuie să fie bătut și batjocorit… S-au gândit… poate nu ești tu chiar Mesia…

Ești un profet… ai făcut lucruri mari în poporul nostru… dar slăbiciunea Ta nu e în acord cu ideea PREAPUTERNICULUI Dumnezeu în care crede poporul nostru. De aceea S-au smintit întru El, cum zice Scriptura. Iată ce le spune Domnul Hristos apostolilor la un moment dat.

„Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi.” (Ioan 16, 1] Acum, în acest moment, vi le-aș spune, dar nu le veți înțelege.

Domnul e răstignit, moare pe cruce.  Înviază din mormânt. Femeile mironosițe îi anunță că Iisus Hristos a înviat, și ei parcă tot nu cred. Stau ascunși în continuare în foișorul lor, de frica cărturarilor și fariseilor, care îi vor considera complici cu Iisus și îi vor omorî și pe ei. Vine Domnul între ei și vorbește cu ei. Se bucură de prezența Lui. Se bucură de Învierea Lui Nu le vine să creadă…. E bucurie mare între ei…

Domnul rămâne cu oamenii încă 40 de zile pe pământ după Înviere…. Dar totuși apostolii încă nu au înțeles tot. Dar Domnul le spune că după ce Se va înălța la cer, va trimite la ei pe Duhul Sfânt. Să aștepte cuminți în Ierusalim, că acolo îl vor primi.

Iată ce zice Domnul: „Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti.”

Și trimite Domnul pe Duhul Său cel sfânt peste apostoli. Și cei 11 fricoși din foișor, prind curaj… și “cuceresc” Imperiul Roman doar prin minuni și cuvântul lui Dumnezeu. Cei 11 apostoli și cu Matias, 12.

Și toți se miră de ei…. Și pleacă în toate colțurile lumii, fără sabie, fără armată, fără mare lucru la ei, decât cu puterea lui Dumnezeu. Și schimbă o lume întreagă.

Venirea Duhului Sfânt este punctul cheie în înțelegerea și acțiunea apostolilor. Dacă până atunci Iisus Hristos – Dumnezeu, era lângă ei, dar totuși exterior lor. Odată cu venirea Duhului Sfânt, ei experimentează dumnezeirea din interiorul lor. Duhul Sfânt – Dumnezeu vine în inima lor, și cu el împreună și Iisus Hristos. Și de aici înainte Dumnezeu e în ei, îl simt…. Trăiesc prin El.

Arde în ei FOCUL DUMNEZEIRII… Și zice Domnul Hristos la un moment dat…

„O! Și cât aș vrea ca acest foc să fie acum aprins…”

O!!! Cât aș vrea și eu să ardă focul dumnezeirii și în voi, și în mine și în toți… Și atunci vom înțelege toate.

Apostolii încep să slujească Sfânta Liturghie în fiecare zi. Așa cum le-a poruncit Mântuitorul să facă întru pomenirea Lui. Și se împărtășesc cu Trupul și Sângele Răstignit și Înviat al lui Iisus Hristos, pentru ca Duhul Sfânt să vină iarăși și iarăși la ei…

Căci ca oameni, prin faptele noastre și ispitele lumii, pierdem Harul… puțin câte puțin. De ce nu ar trebui să ne pară rău că nu am trăit în vremea apostolilor?

Pentru că ei abia după ce au primit pe Duhul Sfânt în ei, și după ce au început să se împărtășească cu Sfânta Euharistie, abia atunci L-au cunoscut pe Dumnezeu. Și au înțeles lucrarea Lui. Și astăzi avem aceeași șansă. Dumnezeul nostru e la câțiva pași cu Trupul Său în cartier la noi. Pe Sfânta Masă a altarului. Și așteaptă cu drag să vină în noi, ca să aducă acolo pe Duhul Sfânt…. Cel ce ne va învăța toate.

Sfântul Apostol Pavel spune că cele ale lui Dumnezeu, sunt nebunie pentru lume… pentru lumea fără de Duhul Sfânt. Pentru lumea care nu are pe Dumnezeu în ea. De aceea unii se uita la noi creștinii ca la mașini străine…. Pentru că le este cu totul inaccesibilă experiența această. A vieții lui Dumnezeu în ei.

Dar. Există un mare dar.

Dobândirea Duhului Sfânt în inimile noastre nu este deajuns. Ci trebuie ca noi să și păstrăm prin voia și faptele noastre, acest Duh în inima noastră. De aceea zic sfinții părinți ai Bisericii, că doar prin lepădarea de patimi omul poate păstra Harul și experimenta viața lui Dumnezeu în el însuși. Doar prin înfrânare, rugăciune, post, împlinirea poruncilor și toate ale Bisericii, omul poate trăi în Duhul Sfânt.

Duhul Sfânt ar rămâne cu drag în noi, dar este așa de smerit și înțelept, încât când simte că prin faptele noastre rele ne depărtăm de Dumnezeu, se depărtează și El de noi. Ca să nu ne forțeze cu nimic…

Și va reveni doar atunci când Îl chemăm, când facem pași spre împăcarea cu Dumnezeu.

Concluzia la acest punct este următoarea: Putem primi pe Duhul Sfânt în noi și implicit putem simți viața lui Dumnezeu în noi prin Sfintele Taine (prin toată lucrarea lor) și prin asceză (lepădarea de patimi, iluminare).

Sfânta Scriptură arată lucrarea lui Dumnezeu în istorie… în istorie omenirii…

Numai Duhul Sfânt ne poate descoperi CUM și CE este această lucrare. Numai Duhul Sfânt ne poate învăța și tâlcui cuvântul Scripturii.

El este CĂLĂUZITORUL.

El este LUMINĂTORUL.

El este SFINȚITORUL.

El ne va călăuzi către TOT adevărul.

Nu știu dacă ați fost atenți la imaginea de profil a acestui grup. O voi posta aici ca să discutăm puțin despre ea. Se numește Tronul Etimasiei.

Haideți să vedem ce este și ce înseamnă. Este tronul lui Dumnezeu, gol. Tronul lui Dumnezeu de judecată, pe care va veni la a 2-a sa venire. Pe tron se află Sfânta Evanghelie. Viața Domnului nostru Iisus Hristos. Și întreaga Sa lucrare de mântuire.

Pe Sfânta Evanghelie este porumbelul cu nimb (cu aureolă) care simbolizează pe Duhul Sfânt. Pe tron vedeți și Crucea Domnului. Apoi și puțin mai jos vedeți o căldare cu niște cuie, sunt cuiele cu care a fost răstignit. Acum să încercăm puțin cu ajutorul Domnul să înțelegem simbolistica.

Duhul Sfânt stă acum pe tron până la cea de-a 2 venire. El ne descoperă înțelesul Sfintei Evanghelii și a Sfintei Scripturi. El singur ne poată călăuzi corect pe Calea către Dumnezeu. El singur poate tâlcui corect toate ale Scripturii. Căci altfel… vedeți consecința… mii de denominațiuni creștine care s-au rupt de Biserica adevărată, tâlcuind singure Scriptura după capul lor.

Dar vedeți că acest tron de judecată nu e unul înspăimântător, ci e unul care arată că Judecătorul nostru a făcut tot posibilul ca pe toți să ne mântuiască. Răstignirea lui Dumnezeu pe cruce este Cel mai mare gest de iubire față de omenirea întreagă… față de fiecare păcătos care s-a născut sau se va naște.

Ne va judeca Cel ce Și-a dat viața pentru noi. Ne va judeca Fiul, în care sălășluiește Tatăl. Tatăl cel bun și blând…. E ca și cum aș merge la judecată și pe tron ar fi mama mea.

Cum ne-ar judeca mama noastră? Cu multă iubire….

De ce am pus această poză ca profil pentru acest grup? Pentru că această pictură o veți găsi aproape în toate bisericile ortodoxe, pe turla mare… și arată că Duhul Sfânt este Călăuzitorul către tot Adevărul.

Acum câteva concluzii finale.

Cine nu trăiește în Dumnezeu nu va înțelege lucrarea lui Dumnezeu. Nici cuvântul Scripturii. Sau mai bine zis, cu cât ne deschidem mai mult lucrării Duhului Sfânt în noi, cu atât vom înțelege mai clar… și mai multe. Și o să las cuvintele Sfinților Părinți ca să vă arate frumusețea acestei lucrări a Duhului Sfânt.

Iată ce spune Sf. Ioan Gură de Aur:

“Ar fi trebuit să nu avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci să avem o viaţă atât de curată încât harul Duhului să fi ţinut locui Scnpturiior în sufletele noastre. Şi după cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneală, tot aşa ar fi trebuit ca inimile noastre să fi fost scrise cu Duhul Sfânt.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Sfântul Maxim Mărturisitorul vrând să tâlcuiască anumite pasaje din Scriptură, zice:

“A vorbi cu precizie despre acestea este cu putinţă numai acelora, care pentru multa curăţenie a minţii lor au primit de la Dumnezeu tot harul pe care-l pot primi oamenii. Căci pătrunzând cu ajutorul acestui har în noianul vederilor tainice. aceştia văd numai raţiunile celor scrise, dezbrăcate de veşmântul figurilor.” (Sfântul Maxirn Mărturisitorul)

“Şi prin impărtăşirea mai presus de fire de Duhul, prin har, mintea se face în întregime văzătoare, în chip tainic a unor mari bunătăţi.” (Sfântul Calist Patriarhul)

Iată ce spune și Gheron Iosif:

“Şi când. în ascultare şi în linişte, se vor curăţi simţurile taie şi se va odihni mintea ta şi se va curăţi inima ta, atunci vei primi har şi luminarea cunoştinţa. Vei deveni în întregime lumină. în întregime minte, in intregime străveziu.” (Gheron Iosif)

Și închei cu vorbele Părintelui Dumitru Stăniloae:

“Omul are in sufletul lui o raţiune şi o libertate. dar ele nu pot functiona în modul deplin decât în unire cu Dumnezeu, decât adăpându-se de apa vie a Duhului dumnezeiesc.” (Părintele Dumitru Stăniloae)

CHEIA ÎNȚELEGERII = DUHUL SFÂNT

Atât. Vă mulțumesc că ați avut răbdare să citiți….

(Claudiu Balan)

Bibliografie:

1. Pr. Constantin Coman, Erminia Duhului, Editura Bizantină, București, 2002.