[Drumul spre Golgota (6)] Domnul Hristos S-a urcat pe Cruce ca să dea cea mai mare bătălie din Univers.

Ziua bună, fraților.

O să vă las câteva gânduri despre Săptămâna Mare care începe cu denia din această seară. Începe cea mai frumoasă perioadă din an pentru noi creştinii. Aceste 2 săptămâni (săptămâna mare și săptămâna luminată) sunt inima Bisericii. Ele ne aduc înainte sărbătorile sărbătorilor, adică ce e mai frumos, mai adânc şi mai plin de putere în lucrarea lui Dummezeu.

Biserica ne va copleşi cu frumuseţea slubelor, cântărilor, şi a ritualului. Toate se vor săvârși că să mişte ceva în sufletele noastre, să nască în noi iubirea de Dumnezeu şi de aproapele.

Dragilor, mai întâi de toate vreau să vă spun ca  bucuria acestei perioade ce urmează (cele 2 mari săptămâni) se trăieşte, se simte doar în Biserică. De aceea dacă vreţi să vă bucuraţi în această perioadă, dacă vreţi să vă curăţiţi sufletele, dacă vreţi să uitaţi se griji, dacă tânjiţi după sens, după curaj, după putere de la Dumnezeu, atunci veniţi în biserică. Aici se va desfăşura totul.

Biserica ne cheamă că o mamă bună, zilnic să aflăm pe larg marea lucrare a lui Dumnezeu de mântuire oferită omului. Să ne adunăm în biserici! Să ascultăm cu atenţie citirile şi cântările căci toate sunt pentru noi. Toate au ca scop să ne înveţe. Urmează 2 săptămâni intense de şcoală duhovnicească, zi de zi, dimineaţa şi seară.

Toată creaţia se pregăteşte de nuntă! Hristos Domnul vine spre patima Sa de bună voie, nu silit de nimeni, şi se grăbeşte… Cu dor mare vine Domnul la noi în zilele următoare! Cauta sufletele noastre cu multă insistenţă, căci vrea mult să ne dea darurile Sale!

„Nu tânjim noi după Dumnezeu cum tânjeşte Dumnezeu după noi”, zice pr. Arsenie Boca.

Urmează săptămâna patimilor, nu ca să-L plângem noi pe Dumnezeu care a fost răstignit (cu trup de om) ci ca să ne plângem păcatele noastre. Zice Domnul femeilor ce-L plângeau pe drumul crucii spre Golgota:

„Iar după El venea mulţime multă de popor şi de femei, care se băteau în piept şi Îl plângeau. Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri.” (Luca 23, 27-28)

Dragilor următoarele 2 săptămâni sunt atât de bogate în slujbe bisericeşti încât nu degeaba numesc această perioadă: scoala duhovnicească intensivă. Dragilor, reţetă pentru săptămâna mare e următoarea: înfrânare de la toate plăcerile + rugăciune + întâlnire în biserica dimineaţa şi seara + citiri din Scriptură şi Sf. Părinţi.

Dragilor, Biserica dacă ar putea ne-ar invita să ne mutăm 2 săptămâni în curţile ei, ca să ne arate Domnul câte are să ne ofere. Bogăţie de înţelesuri şi taine urmează! Fluviu de har şi înţelepciune Dumnezeiască are să ne reverse Biserica în aceste zile. Veniţi cu drag de luaţi lumina! Lumina lui Hristos!

Începe nunta Mirelui! De aceea de duminică seară vom cânta cu toţii „Iată Mirele vine…” şi „”Cămara Ta Mântuitorule o văd împodobită…”

Cămara Ta – e Împărăţia Cerurilor cea gătită nouă de Dumnezeu. Domnul i-a rugat pe apostoli să privegheze cu  El măcar un ceas în Grădina Ghetsimani. Aşa face începând de mâine, ne roagă şi pe noi să proveghem cu El. Nu pentru El. Ci pentru noi, să înţelegem câte a gătit El sufletului nostru. Pregati-vă dragilor, ochii atitintiti către biserici, căci de acolo înviază Hristos în toată ţara.

De ce nu S-a dat jos de pe cruce Domnul?

Poate uneori ne mai gândim: De ce L-au răstingit pe Domnul? Oare nu putea El așeza toate la loc și evitând crucea? Oare de ce nu S-a dat jos de pe cruce ca să Le arate tuturor puterea Sa? De ce nu a impus Evanghelia Sa ca lege în întreaga lume și toți să fim obligați s-o împlinim și să fie pace între oameni? De ce ? De ce? De ce? De ce după Înviere nu a pus lege în lume ca oamenii să nu mai păcătuiască?

În această săptămână Sfinții Părinți ne dau răspunsul la toate aceste întrebări. Evangheliile la fel ne vor răspunde la aceste întrebări.

Dar vreau să înțelegeți un lucru esențial: Domnul Hristos S-a urcat pe cruce ca să dea cea mai mare bătălie din Univers.

Iată ce spune o cântare de azi de la utrenia intrării Domnului în Ierusalim:

„Lăudați cu un glas, popoare și neamuri, că Împăratul îngerilor a șezut acum pe mânz și merge, vrând să ucidă pe vrăjmași pe Cruce, ca un puternic. (…)”

Unica biruință totală asupra lucrării diavolului din lume este răstignirea lui Hristos pe cruce în totală smerenie și Învierea Lui. Din această biruință a lui Hristos primește putere întreaga lume pentru a birui răul. Paradoxal și răul săvârșit înainte de răstinirea lui Hristos a fost biruit tot cu puterea Crucii lui Hristos.

Soluția aceasta a răstignirii pe Cruce pentru a birui pe satana și îngerii lui căzuți este ideea excepțională a lui Dumnezeu. Este cea mai bună soluție din toate câte le putea alege. Căci Domnul este desăvârșit și pe toate le face bune foarte.

Fraților, în această săptămână, nu-L plângeți pe Hristos ca va fi răstignit, ci lăudați-L!!! Pentru noi se urcă pe Cruce. Pentru mine S-a urcat pe Cruce ca să biruiască pe satana din mine ieri, azi, mâine și în veac. Fără crucea și Învierea lui Hristos, eu rămân și voi rămâne sclav diavolului și păcatelor mele. Nicio soluție politică nu putea rezolva răul din lume, din umanitate, din univers. Nicio invenție socială, nicio ideologie, nicio filozofie, nicio minte umană nu putea birui răul din lume.

Oamenii în toată inteligența și puterea lor se ducea în râpă ușor ușor… se duceau în adâncul iadului cu faptele lor… Dacă Hristos nu Se răstignea și nu Învia azi trăiam iadul sau lumea era dispărută de mult.

Cea mai mare victorie a lumii a fost a lui Hristos pe Cruce!

De aceea, Hristos vine în Săptămâna Patimilor să dea această luptă grea!

Cea mai grea!

Cea mai adâncă!

Cea mai dureroasă!

Toată răutatea oamenilor de la Adam până la ultimul om care se va naște la Apocalipsă, toată răutatea îngerilor căzuți, Hristos a luat-o asupra Sa pe Cruce și a primit pedeapsa pentru noi.

Deși El era fără de păcat. Domnul pe Cruce a biruit TOATĂ LUCRAREA RĂULUI ȘI A SATANEI în univers. De aceea Crucea e steagul nostru cel mai de preț! Crucea e cel mai mare semn al biruinței! De aceea să facem și noi cum zice Scriptura: „În biserici binecuvântați pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israel!”

Parabola noii cetăți

Fraților știți ce face Hristos?

Toate cele ale Vechiul Testament, legea și profeții și toate faptele sunt ca materialele de construcție ale unei case. Și timp de 5000 de ani aceste materiale tot s-au adunat pe un câmp mare. Materiale de construcție depozitate unele lângă altele, parcă fără să știe nimeni ce urmează să se construiască. Venirea Fiului lui Dumnezeu în lume vine să dea sens la toate aceste „materiale de construcții”.

Predica Domnului Hristios și faptele lui se arată în sfârșit ca fiind PROIECTUL ARHITECTURAL al CASEI CE URMEAZĂ SĂ SE CONSTRUIASCĂ cu aceste materiale de construcție.  Iar Săptămâna Patimilor și Învierea Lui sunt procesul de construcție a acestei case.

Deodată toate încep să aibă sens în Hristos. Toate întâmplate în Vechiul Testament încep să capete sens și formă cu lucrarea lui Hristos.

Toate Se împlinesc în El. Toate rodesc în El. Toate se luminează și încep să-și arate sensul final al existenței lor în El.

Și când evreii și neamurile se așteptau ca pe acel câmp să se construiască o casă, vedem că de fapt ușor ușor se zidește un palat….

… o cetate…

o cetate ce urcă pe om la ceruri….

Noul Sion.

Ierusalimul cel de Sus.

Ierusalimul cel ceresc.

Deodată se vede cum toate acele „materiale de construcții” din Vechiul Testament încep să împodobească strălucit palatul lui Dumnezeu și noua cetate.

Deodată toate încep să-și găsească rostul într-o viitoare construcție ce părea enigmatică… sau chiar părăsită. Toate ale Universului își adună sensurile în lucrarea lui Hristos. Toate ale omului își adună sensurile în Hristos. În Hristos totul devine încet încet din ce în ce mai clar, mai transparent, mai viu, mai real.

Iisus Hristos dezvăluie în Săptămâna Patimilor adevăratul proiect al Universului așa cum l-a gândit El de la început.

Hristos dezvăluie pe Noul Adam (El), Noua Eva (Maica Domnului), Noua Creație (noi oamenii botezați și înviați), Noua Viață la care ne cheamă pe toți (viața Sfintei Treimi).

Săptămâna Patimilor se dezvăluie lumii ca IZVOR a toată Înțelepciunea lui Dumnezeu! Săptămâna Patimilor dă la o partea valul de pe ochii oamenilor și arată A D E V Ă R U L în lume, neamestecat cu răul. Curat ca apa de izvor! Limpede ca L U M I N A ! Puternic ca F O C U L !!!

Săptămâna Patimilor este perioada ÎNȚELESURILOR ÎNALTE !!!

Veniți de gustați! Veniți în biserici de vă ridicați mintea la cer, că prea mult am stat în cele de jos ale lumii căzute.

În Săptămâna Patimilor are loc JUDECATA ÎNTREGII LUMII.

Prin lumina lui Hristos lumea e vădită de păcat.

Lumina arată întunericul!

Hristos vine cu sabia cuvântului Său și despart răul atât de amestecat cu binele.

Sunt multe de zis, dar mă opresc aici.

Veniți la școala sufletului în Săptămâna Patimilor și în Săptămâna Luminată!

Autor: Claudiu Balan