[Drumul spre Golgota (5)] Iisus va rămâne veșnic Împăratul nostru
Ziua bună, fraților. Vă voi lăsa câteva gânduri pentru ziua de mâine, ziua Intrării în Ierusalim.
Dacă veți citi Vechiul Testament veți vedea că se vorbește adesea despre Cetatea Sionului sau Sion. La fel se vorbește foarte des despre Ierusalim și măreția lui. Cetatea Sionului, Sion, Cetatea lui David, Ierusalim – toate aceste denumiri arată același lucru. Denotă cel mai sfânt loc de pe pământ. Arată CETATEA MARELUI ÎMPĂRAT! Cetatea lui Dumnezeu.
Bine înțeles că legea și profeții se referă la Ierusalim atât la propriu cât și la figurat. Ierusalim era și încă este pentru evrei cel mai sfânt loc de pe pământ pentru că acolo era templul, iar în templu se afla chivotul mărturiei, iar în chivot erau mana din pustie, toiagul lui Aaron și deasupra heruvimii slavei. Chivotul se ținea în sfânta sfintelor, în altar, în locul în care arhiereul intra doar o singură dată pe an să aducă jertfă. Chivotul a fost folosit în lupte de evrei și dus pe umeri înaintea armatei ca să învingă neamurile. Chivotul era prezența lui Dumnezeu în mijlocul lor. Dumnezeu a făcut multe minuni prin el și tot poporul a căpătat frică. Cine se atingea de chivot și nu avea voie și venea fără evlavie murea pe loc.
Dar despre Ierusalimul se vorbește și la figurat, ca fiind cetatea cerească. Ca fiind reședința a marelui împărat. Iată Însuși Domnul Iisus spune aceasta:
„Nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat” (Matei 5, 35)
Vreau să înțelegeți că Ierusalimul este într-un fel centrul pământului. În alt fel este centrul universului. Este locul cel mai sfânt de pe pământ. De ce? Dacă planeta noastră e lumea în care trăim, atunci Ierusalimul e locașul sfânt, adică biserica. Dacă Ierusalimul e biserica, atunci GOLGOTA, locul răstignirii e altarul. De ce? Căci aici s-a adus cea mai mare jertfă din istoria umanității și din tot universul.
Tatăl aduce din cer jertfă pe Fiul Său întrupat, Iisus Hristos, și-L „pune” pe cruce pentru noi oamenii. Cum a făcut Avraam cu Isaac.
De aceea, orice s-ar întâmpla în această lume, oricât ar trece valurile istoriei peste lumea aceasta, oricâte războaie, imperii, neamuri, puteri, ar stăpâni și ar împărți aceste teritorii ale planetei, Ierusalimul și Golgota rămân cel mai sfânt loc de pe pământ. Mâine, în Duminica așa numită de noi românii „a Floriilor” Domnul Iisus intră-n Ierusalim venind la sărbătoarea Paștelui, care urma să aibă loc peste 6 zile, și e primit cu laude. Cu crengi de copaci și flori în mâini… Cu haine aruncate pe jos, ca înaintea unui rege.
Domnul intră smerit în Ierusalim călare pe un măgăruș ne-călărit niciodată. Nu triumfal ca un rege, nu cu arme și slavă, nu cu armată, nu cu haine de gală, ci smerit și blând ca măgărușul pe care s-a urcat. Regii reveneau triumfal în cetatea de scaun după ce câștigau o victorie, și tot poporul îl întâmpina glorios.
Domnul e întâmpinat cu imnul:
„Binecuvântat este Împăratul care vine întru numele Domnului! Pace în cer şi slavă întru cei de sus.”(Matei 19, 38)
Este practic momentul de glorie pământească a Domnului Iisus Hristos. O glorie pe care n-o dorește, pentru că știa ce este în fiecare om și ce va urma, dar totuși o acceptă smerit… Căci cei ce-L aclamau pentru minunea învierii lui Lazăr, îl aclamau ca pe Domnul.
De fapt ce este foarte interesant este că acest eveniment al intrării Domnului în Ierusalim pe un asin, fusese proorocit mai de mult de profeți.
Zice o cântare la acest praznic:
„Vrând Tu, Doamne, să intri in Sfânta Cetate, stâlpări de copaci mulțimile purtau, läudându-Te pe Tine, Stăpânul tuturor; şi, văzându-Te şezând pe mânz, Te priveau ca şi cum ai fi fost pe heruvimi. Pentru aceea strigau aşa: Osana, Celui dintru înăltime! Bine esti cuvântat Cel ce ai venit şi iarăşi vii întru numele Domnului.”
„Pe scaun, în cer, si pe mânz, pe pământ, fiind purtat, Hristoase Dumnezeule, laudă de la îngeri ai primit şi cântare de la tinerii cei ce strigau Ție: Binecuvântat eşti, Cel ce vii să chemi pe Adam!”
Dragilor, intrarea Domnului în Ierusalim este intrarea lui în CETATEA DE SCAUN.
Ierusalimul sau Sionul, este cetatea marelui ÎMPĂRAT. Este simbolul SLAVEI Dumnezeului lui Israel. Ierusalimul este Cetatea Sfintei Treimi. Este locul unde Domnul a binevoit să se arate ca Luminător și Mântuitor al tuturor neamurilor de pe pământ. În Ierusalim are loc marea nuntă, a logodirii neamurilor păgâne, și a evreilor, cu Dumnezeu.
Practic, aici în cetatea Ierusalimului, Domnul adunând reprezentați ai tuturor neamurilor de sub cer, veniți la sărbătoarea Paștelui iudaic din diaspora, pune început Bisericii Sale.
„Ieşiti neamuri, ieşiți popoare și vedeți astăzi pe Împăratul ceresc pe mânz supus, ca pe un scaun preaînalt intrând în Ierusalim. O, neam iudaic necredincios şi desfrânat, vino de vezi pe Cel pe care L-a vãzut Isaia venind cu trup pentru noi, cum Îşi logodeşte ca pe o mireasă curată pe noul Sion şi leapăda adunarea cea osândită. Şi ca la o nuntă nestricată şi neîntinată, au alergat prunci nespurcați şi fără de răutate, lăudând. Cu care împreună şi noi cântând cântarea cea ingerească să strigăm: Osana, Celui dintru înältime, Celui ce are mare milă!”
Pentru unii, Cel ce intra în Ierusalim, era ÎNSUȘI DUMNEZEU, așa cum Însuși promisese prin profeți ca va veni într-o zi ca Împărat în marea cetatea a Sionului.
Pentru alții era Marele făcător de minuni, Cel ce-L înviase pe Lazăr, cel ce înmulțise pâinile, cel ce vindeca toată boala și neputința în popor.
Pentru alții era, sperau ei, OMUL POLITIC potrivit la un moment al istoriei Israelului când se afla sub cucerire romană și aveau nevoie de un Războinic.
Pentru cărturari și farisei era un dușman, trecut deja pe lista condamnaților, căutându-i-se doar prilej
Ia uitați ce profeție extraordinară a profetului Sofonie despre ziua de mâine:
„Bucură-te, fiica Sionului, saltă de veselie, Israele; veseleşte-te şi te bucură din toată inima, fiică a Ierusalimului! Căci Domnul a înlăturat judecăţile rostite împotriva ta şi a întors pe vrăjmaşii tăi. Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; tu nu vei mai vedea nici o nenorocire. În ziua aceea se va zice Ierusalimului: „Nu te teme Sioane, căci mâinile tale nu vor slăbi. Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un izbăvitor puternic. El se va bucura foarte de tine şi în dragostea Lui va tresălta şi va cânta de bucurie pentru tine. Voi strânge laolaltă pe cei ce sunt întristaţi şi fără sărbători, şi vor fi iarăşi dintre ai tăi, deşi ocara apasă asupra lor. ” (Sofonie 3, 14-18)
Vedeți ce mesaj plin de nădejde și tot repetat de-alungul istoriei Israelului: Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău! Astăzi, dragilor, Domnul este în sfârșit, în carne și oase, în mijlocul Ierusalimului. În sânul poporului Său ca rege.
Este un moment foarte interesant, în Vechiul Testament când evreii îi cer lui Samuel (judecătorul lor, conducătorul lor) să le rânduiască rege. Rege, așa cum aveau și celelalte neamuri de pe pământ, din vecinătatea lor. Și Samuel se întristează…. Și zice: Nu aveți rege pe Domnul, de ce vă trebuie rege? Și ei insistă că vor rege. Dacă le rânduia lor rege, Samuel, n-ar mai fost conducătorul lor, și într-un fel îi părea rău și de acest lucru. Apoi Domnul Dumnezeu îi apare lui Samuel și îi spune: Samuele, ei cerând rege, de Mine Se leapădă, nu de de tine. Rânduiește-le lor rege!
E momentul în care poporul Israel, renunță la conducerea directă a lui Dumnezeu, Cel ce îi condusese din Egipt în pământul făgăduinței, și zeci de ani fusese cu ei VIZIBIL prin multe minuni. De acum înainte Samuel le rânduiește rege și rânduieli pentru monarhie. Dar, marea înțelepciune a lui Dumnezeu face în așa fel încât, după sute de ani, Însuși Domnul, ca Om, ajunge să le fie măcar pentru o zi: REGE.
Astăzi în IERUSALIM.
Dacă ar fi înțeles această zi, iudeii!!! Dacă ar fi înțeles că au în mijlocul lor chiar pe CREATORUL care S-a smerit și S-a făcut om, și acum e regele lor…. Dar Împărăția Domnului nu este din lumea aceasta. Și intrarea Domnului în Ierusalim nu este intrarea în Palatul Său, ci marea intrarea către PATIMĂ. Domnul se grăbește să pătimească pe Cruce. Domnul abia așteaptă să învingă moartea pe Cruce. Domnul știe că poate învinge pe vrăjmaș, numai la întâlnirea directă pe Cruce. Învingând toate prin iubirea și smerenia Sa.
Ia uitați ce cântare extraordinară:
„De vreme ce ai legat iadul, Nemuritorule, şi moartea ai omorât şi lumea ai înviat-o, pentru aceasta cu stâlpări Te-au laudat pruncii, Hristoase, ca pe un biruitor, strigându-Ți astăzi: Osana, Fiul lui David! Că nu se vor mai junghia, a zis, pruncii pentru Pruncul Mariei; ci pentru toți pruncii şi bătrânii, Tu însuți Te răstigneşti. Nu se va mai porni asupra noastră sabie, căci coasta Ta se va împunge cu sulița. Pentru aceasta bucurându-ne, zicem: Binecuvântat eşti Cel ce vii să chemi pe Adam!”
Odată cu această intrare în Ierusalim, singurul sânge care se va mai vărsa pentru mântuirea lumii va fi al lui Hristos.
Până la sfârșitul veacului.
Din acest moment niciun act violent, sângeros, nu mai poate fi răscumpărător…
De acum înainte doar sângele Domnului va curăța păcatele întregii lumii, și va găti CĂMARA DE NUNTĂ.
„Acum lumii așezământ nou se rânduiește și cu stropirea dumnezeiescului sânge să se înnoiască poporul!”
„Primește Israele, împărăția lui Dumnezeu, și cel ce umblă întru întuneric să vadă lumină mare și cu stropirea dumnezeiescului sânge să se stropească poporul”
O! câte am avea de zis despre această zi mare.
Oamenii care în Duminica de mâine vor striga cu laudă lui Iisus „Osana”, peste 5 zile vor striga „Răstignește-L”. De aceea Iisus știa pentru ce a venit în Ierusalim. Nu era nicidecum păcălit de laudele oamenilor. Căci El Însuși a zis: „Slavă de la oameni nu primesc” (Ioan 5, 41)
Noi oamenii vrem să fim apreciați de ceilalți și apreciem și noi la rândul nostru pe ei și pe alții. Dacă oamenii nu ne mai apreciază, nu ne mai laudă, atunci ne întristăm. Dacă majoritatea oamenilor zice că suntem răi, o vom crede, deși poate nu are dreptate în totalitate. Dacă majoritatea zice că suntem buni, și mai repede ne grăbim s-o credem, deși poate n-au dreptate. Și uite așa primim slavă / laude / aprecieri unii de la alții. Dar Domnul Iisus sancționează acest comportament al nostru:
Cum puteţi voi să credeţi, când primiţi slavă unii de la alţii şi slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi? (Ioan 5,44)
Cu cât viața noastră se apropie de Dumnezeu cu atât realizăm cât de găunoase și trecătoare sunt laudele de la oameni. Cât de mincinoase și uneori nefondate sunt și laudele lor și criticile lor. De aceea ar trebui să căutăm doar slava lui Dumnezeu, nu slava de la oameni. Domnul Iisus Hristos în tot ceea ce făcea, nu-și lua confirmările de la oameni. Nu aștepta să-i spună oamenii dacă a făcut bine sau nu.
Iată ce spune El:
33 Voi aţi trimis la Ioan, şi el a mărturisit adevărul.†
34 Dar Eu nu de la om iau mărturia, ci spun aceasta ca să vă mântuiţi.
35 Acela (Ioan) era făclia care arde şi luminează, şi voi aţi voit să vă veseliţi o clipă în lumina lui.†
36 Iar Eu am mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl ca să le săvârşesc, lucrurile acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. (Ioan 5, 33-36)
Tatăl confirma în Iisus permanent că ceea ce face e bine. Dumnezeu din ceruri era oglinda faptelor Omului-Iisus. Duhul Sfânt dădea mărturie permanent în inima lui Iisus că face voia Tatălui și face bine ceea ce face. Așa să fie și pentru noi. Se va întâmpla ca uneori oamenii să ne acuze pe nedrept, dar Duhul Sfânt să rămână în inima noastră și să avem pace, fiind împăcați că am făcut ce trebuie. Atunci să știți că Dumnezeu vă susține.
Se întâmplă să acuzăm noi pe nedrept pe alții, și atunci Duhul Sfânt va pleca din inima noastră. Se întâmplă să fim lăudați de alții, și dacă primim laudele cu bucurie, uneori Duhul Sfânt va pleca din inima noastră, ca să ne semnaleze că am pierdut smerenia.
Ziua Intrării în Ierusalim a Domnului este pentru noi zi de mare bucurie căci arată profetic că într-o zi Domnul se va arăta pe pământ întru slavă și va judeca toate neamurile și va alunga de pe pământ și din noi toată lucrarea celui rău. Și va rămâne veșnic Împăratul nostru!
Cam atât pentru astăzi.
Nu uitați, astăzi în orașele mari are loc pelerinajul de Florii. Să mergeți și să lăudați pe Dumnezeu!
Vorbim mâine!
Autor: Claudiu Balan