Cartea lui Iov (cap.1 vers. 8-22). Domnul laudă pe Iov înaintea tuturor (15 nov. 2018)
Dragilor, continuăm cu capitolul 1 din cartea lui Iov.
Am ajuns la versetul 8.
„Şi Domnul a zis către Satan: „Te-ai uitat la robul Meu Iov, că nu este nici unul ca el pe pământ fără prihană şi drept şi temător de Dumnezeu şi care să se ferească de ce este rău?”” (Iov 1, 8)
Sf. Ioan Gură de Aur observă interesant, că diavolul zice: „Am dat târcoale pe pământ şi m-am plimbat în sus şi în jos”. Adică el nu mai are acces în ceruri, acolo de unde chiar Iisus Hristos a dat mărturie, că satana a căzut.
„Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer.” (Luca 10, 18)
Diavolul și îngerii lui mai au voie de la Dumnezeu să se deplaseze în ceruri, decât pe pământ și sub pământ.
În sus și în jos. În sus, în văzduh, adică în aer, deasupra pământului…. acolo pot fi găsite duhurile rele. O spune chiar Sf. Ap. Pavel:
„Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.” (Efeseni 6, 12)
Sub pământ e locul întunericului, al iadului. Scriptura lasă de înțeles că iadul este sub pământ… în cele mai de jos ale pământului… Chiar așa cântăm și la înviere: „Pogorâtu-te-ai în cele mai de jos ale pământului, și ai sfărâmat încuietorile cele veșnice…”
Adică Domnul Hristos S-a pogărât la iad, acolo unde erau ținuți oamenii, înainte de învierea Domnului. Pe demoni, prin urmare, îi găsim și în văzduh, în aer, și sub pământ, dar și pe pământ. Unde pe pământ? În sufletele oamenilor. Căci evanghelia ne arată cum Domnul vindeca oameni demonizați, oameni în care se aflau chiar, legiuni de demoni.
Tot Dumnezeu ne spune că diavolul și slugile lui stau în locuri pustii și fără de apă, pe acest pământ. Avem așadar o imagine cât de cât, în mare, a locurilor în care diavolii sălășluiesc.
Diavolul și ceilalți îngeri căzuți nu mai au comuniune cu îngerii buni, și nici cu Dumnezeu. Deci nu mai pot sta în ceruri. De ce? Căci în ceruri se face voia lui Dumnezeu, așa cum spunem în rugăciune: „Facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ.”
În ceruri nu e nimeni să nu facă voia Domnului, iar dacă Lucifer a vrut să stea împotriva Creatorului, a căzut rapid, și a fost aruncat jos pe pământ. Pe pământ, noi cerem Domnului să se facă voia Lui… dar încă suntem în curs de a împlini toți voia Lui.
Mergem mai departe.
Observați cum chiar Dumnezeu îi atrage atenția diavolului despre Iov.
„Te-ai uitat la robul Meu Iov….
Cineva ar putea spune, că dacă Dumnezeu nu-l atenționa pe diavol despre Iov, acesta nu l-ar fi observat, și Iov ar fi scăpat de ispite. Într-un fel, pare chiar că Dumnezeu l-a aruncat în mâinile diavolului… L-a pârât… Așa pare… dar oamenii lui Dumnezeu, insuflați de Duhul Sfânt, cum e Sfântul Ioan Gură de Aur, explică lucrurile foarte clar și frumos.
Faptul că diavolul a dat un ocol în cer și pe pământ, arată că diavolul a cercetat pe toți oamenii… i-a văzut pe toți… i-a cunoscut pe toți. Dialogul ce urmează, chiar arată că diavolul îl știa bine pe Iov, și știa bine că nu poate să-l ispitească, pentru că Domnul nu-i dă voie. Știa bine că e bogat, și că nicio ispită nu se poate atinge de el.
Totuși, Sf. Ioan mai spune un lucru interesant. Dumnezeu, începând să vorbească cu diavolul, îl laudă pe Iov. Și zice: „nu este nici unul ca el pe pământ fără prihană şi drept şi temător de Dumnezeu”. Ce mare lucru! Să te laude Dumnezeu! Apăi când a zis Domnul că Iov e fără prihană, adică fără păcat, fără răutate, fără viclenie, plin de virtuți, atunci așa este.
Iar Sf. Ioan spune mai mult, asta arăta că Iov a fost, este și va fi fără prihană. Căci Domnul cunoaște tot ce se va întâmpla în viitor. Nu l-ar fi lăudat, dacă n-ar fi știut că ispitit fiind nu va rezista.
Zice Sf. Ioan că așa cum cineva când iubește mult o altă persoană, vrea să spună și altora, vrea să împărtășească această bucurie… așa și Domnul vrea să arate lumii întregi respectul și iubirea pe care Iov i-o poartă. Domnul vrea să-l arate lumii pe Iov, ca fiind atât de virtuos și plin de darurile Lui. Dar nu doar prin cuvântul Lui. Căci cuvântul Domnului adesea a fost combătut și necrezut de oameni, ci vrea să arate aceasta prin fapte. Și de aceea Domnul îl arată diavolului pe Iov. Și-l numește „robul meu”!
Pe câți oameni îi laudă Domnul în Sfânta Scriptură? Pe câți oameni îi numește Domnul: „robul meu”? Pe câțiva: Moise, David, Isaac, Iacov… Asta arată că Domnul era tare bucuros de acești oameni. Era mulțumit de ei… și-i arăta ca exemplu umanității.
Dacă tu diavole, înger fiind, neispitit, și fără suferință, ai căzut în păcat, și te-ai depărtat de Mine, și M-ai hulit, acesta pe care-l vezi – Iov, e mult mai drept decât tine. Căci și-n bogăție, și-n sărăcie, și-n bucurie, și-n suferință, El nu mă va huli, ci mă va cinsti.
Iov este pus față-n față cu diavolul. Și diavolul îl invidiază… ne zice Sf. Ioan Gură de Aur. Prin Iov, practic Domnul îl mustră pe Lucifer (pe diavol, cel mai mare înger al Lui). Și-i spune că tu, înger fiind, cu puteri mult mai mari decât a acestuia, cu înțelepciune mai mare, cu Mine care stau înaintea Ta pururea, și nu m-ai cinstit… iar aceasta fără să mă vadă, Mă cinstește, și chiar în ispită fiind nu se leapădă de Mine.
Comparația diavolului cu un om la dus la invidie. Deci, Domnul îl arată pe Iov diavolului, ca să-l mustre, dar și ca să arate lumii marea iubire a lui Dumnezeu față de el, dar și marea cinstea și virtute a lui Iov față de Domnul.
„Dar Satan a răspuns Domnului şi a zis: „Ore degeaba se teme Iov de Dumnezeu?” (Iov 1, 9)
Este caracteristic oamenilor răi ca atunci când cineva este lăudat, să nu rabde cele spuse, ci să încerce și să se străduiască să le nimicească. Așa face și diavolul, stă împotriva lui Dumnezeu.
Răspunde cu nerușinare, înaintea cunoscătorului de inimi și Atotputernicului Dumnezeu… Cel ce niciodată nu se înșeală și pe toate le știe…Cel în care nu este minciună sau viclenie…
Dumnezeu l-ar fi putut da la o parte pe diavol și i-ar fi putut răspunde imediat obraznicului, dar nu face asta. Ci vrea să arate biruința lui Iov ca fiind copleșitoare și neîndoielnică.
Iată ce spune diavolul în continuare:
„N-ai făcut Tu gard în jurul lui şi în jurul casei lui şi în jurul a tot ce este al lui, în toate părţile şi ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui au umplut pământul?” (Iov 1, 10)
Ce este acest gard? Ce este acest gard de care vorbește diavolul? E extraordinară mărturia lui…
Diavolul știe foarte bine că toată siguranța lui Iov vine de la Dumnezeu. Domnul este cel ce păzește permanent toate casa lui Iov, toate averile lui, toată familia lui… și nimeni nu se poate atinge de el. Oh! cât ar fi vrut diavolul să-l ispitească…
Dar nu avea voie….
Gardul acesta e limita pe care Dumnezeu o pune lucrării diavolului în lume. Diavolul acționează numai când, cât și cum îi îngăduie Dumnezeu. Nicio secundă mai mult, niciun milimetru mai departe.
E foarte interesant cum Domnul oferă celor ce i se închină lui în duh și în adevăr, adică celor ce-i împlinesc poruncile, această ocrotire de netrecut. Această siguranță în fața tuturor vicisitudinilor lumii.
Dragilor, să trageți învățăminte acum! Cine crede în Dumnezeu, și este aproape de El, și-i cere să-l păzească, Domnul îl va păzi. Cine cere Domnului să-i păzească familia, casa, avuțiile, și tot ce are el, Domnul îi va împlini cererea! Cu mult mai mult dacă e om cinstitor de Dumnezeu și credincios Lui.
Nu vă puneți nădejdea în asigurări financiare, în oameni, în averile voastre, în puterea și mintea voastră… ci toată nădejdea să o aveți în Dumnezeu. Și Domnul se face GARD împrejurul vieții noastre. Auziți pe Sfântul Prooroc David care zice întru Duhul Sfânt:
„Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin. Pentru aceasta s-a veselit inima mea şi s-a bucurat limba mea, dar încă şi trupul meu va sălăşlui întru nădejde.” (Ps. 15, 8-9)
Auziți cum zice că sufletul meu se va sălășlui întru nădejde, adică în încrederea că Dumnezeu este permanent paza mea, tăria mea, sprijinitorul meu.
E un subiect care pe mine mă fascinează… și aș discuta ore în șir despre el. Domnul este întărirea mea, de cine mă voi teme! Domnul este sprijinitorul meu, de cine mă voi înfricoșa?
Însuși diavolul mărturisește acest mare adevăr: Gardul de netrecut din jurul vieții omului credincios. Mai mărturisește ceva diavolul în cuvintele lui. Anume că „ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui au umplut pământul”. Adică bogăția lui Iov este cinstită. Nu din camată de la oameni, nu din hoții, nu din asuprirea altor oameni, ci este prin munca asiduu și cinstită.
„Dar ia întinde mâna Ta şi atinge-Te de tot ce este al lui, să vedem dacă nu Te va blestema în faţă!” (Iov 1, 11)
Demonul îi zice Domnului că Iov îl iubește și-l cinstește interesat. Pentru că i-a dat lui atâta avere. Dar Domnul, înțelept ca întotdeauna, intră în jocul celui rău, și chiar din cuvintele lui îl va provoca și judeca. Observați că diavolul nu spune: lasă-mă pe mine să mă ating de el! Ci zice: „atinge-Te de tot ce este al lui”, adică Tu Doamne să te atingi.
Observați cum diavolul își cunoaște locul și nu-și depășește cu nimic zona îngăduită de Dumnezeu. Diavolul prin aceste cuvinte poftea să ia putere asupra lui Iov, dar nu îndrăznea să o spună pe față.
Iată ce răspunde Domnul:
„Atunci Domnul a zis către Satan: „Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta”. Şi Satan a pierit din faţa lui Dumnezeu.” (Iov 1, 12)
Observați ce încredere mare are Dumnezeu în Iov. Nu doar că-l lasă pe diavol să-l ispitească temporar, sau cu anumite ispite, ci-l dă în mâinile diavolului. Îl lasă în puterea lui, dar îi pune limite și-i zice să nu se apropie de trupul lui, adică și de sufletul lui, zice Sf. Ioan Gură de Aur.
Vedeți că se dă o măsură ispitelor? Și nimeni în această lume nu e ispitit mai mult decât Dumnezeu îi îngăduie celui rău?
„Când vezi că Dumnezeu dă pe un om drept în puterea diavolului, să nu te tulburi.” zice Sf. Ioan.
Dacă Domnul l-a mărturisit ca drept și fără prihană, avea deplină încredere în atletul Lui. Și iată ce urmează. Iată cum arată viața unui om în mâinile diavolului! Iată cu câtă forță și răutate se năpustește asupra lui Iov, diavolul. Iată câtă putere are diavolul, dacă i s-ar îngădui lui de la Dumnezeu.
„Şi într-o zi, când feciorii şi fetele lui Iov mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare, a sosit un vestitor la Iov şi i-a spus: „Boii erau la arătură şi asinele păşteau pe lângă ei; atunci Sabeenii au năvălit asupra lor, au pus mâna pe vite, şi pe robi i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste!” (Iov 1, 13-15)
Iov pierde animalele cu care lucra pământul, pierde și pe oamenii lui care lucrau… și rămâne și cu pâmântul nelucrat. O întreită lovitură… care e și mai grea cu cât nu-ți lasă deloc nădejde că se va mai putea repara ceva…
„Nu a sfârşit vorba bine şi altul a sosit şi a spus: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a ars oile tale şi pe robii tăi şi i-a mistuit. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste!” (Iov 1, 16)
„Vezi că loviturile sunt neîncetate și nu îi îngăduie lui Iov nici să răsufle puțin.”
Loviturile acestea puternice ale diavolului, aveau menirea de a demonstra lui Iov, că toate vin de la Dumnezeu, în mâna Căruia sunt toate.
„Nu a sfârşit vorba bine şi altul a sosit şi a spus: „Caldeii, împărţiţi în trei cete, au dat năvală peste cămilele tale şi le-au ridicat şi pe robi i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste!”” (Iov 1, 17)
Ispitele vin în cascadă și lovesc nădejdea lui Iov la temelie… pentru a-l doborî. Ce om ar rezista atâtor lovituri? Ce om ar rezista unor atacuri atât de amare, dure și pline de putere a răutății?
„Nu sfârşise vorba bine şi altul a sosit şi a spus: „Feciorii tăi şi fetele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare, și iată că un vânt puternic s-a stârnit dinspre pustiu şi a izbit în cele patru colţuri ale casei şi casa s-a prăbuşit peste tineri şi ei au murit. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste”. (Iov 1, 18-19)
Diavolul amplifică tragedia și o duce în punctul maxim al suferinței… Iov pierde averea sa cea mai mare, pe fii săi dragi. Pe copilașii săi în floarea vârstei… de care el avea atâta grijă… și le dădea toate cele bune trupului și sufletului. Observați cât este de mare puterea diavolului! Cum a pus în mișcare atâtea cete!
Hoți, foc din cer, vânt puternic….
Observați cum diavolul poate pune în mișcare rapid pe cei ce-i stăpânește! Pe cei ce și-au vândut sufletul lui, pe cei ce trăiesc în păcate…
Pe cei ce stau neînGRADiți… adică fără ajutorul lui Dumnezeu… fără scutul Lui, fără harul Lui.
„Atunci Iov s-a sculat şi-a sfâşiat veşmântul, s-a ras pe cap şi, căzând la pământ, s-a închinat, și a rostit: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!” Şi întru toate acestea, Iov nu a păcătuit şi nu a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu.” (Iov 1, 20-22)
Observați ce zice Scriptura! Iov și-a sfâșiat veșmântul! Adică a dat diavolului și hainele de pe el și a rămas așa cum l-a creat Dumnezeu, gol.
A căzut la pământ și s-a închinat! După atâtea necazuri Iov se închină Domnului! Câți oameni ar face asta! Cine, după moartea copilului, se închină Domnului fără să cârtească, și fără să judece fapta Domnului? Cine când pierde o casă, o mașină, bani, funcție, aur și alte averi, se închină Domnului?
„Vezi cum mărimea nenorocirii nu-l clatină pe cel cucernic?” zice Sf. Ioan.
Prin gestul lui Iov arată că nu ale lui erau toate acestea. Nici averile, nici copiii, nici slugile, nici casa… nimic. Ci toate sunt de la Dumnezeu. Pentru că acestea nu au intrat în lume odată cu el. Și nici nu vor ieși din lume odată cu el. „Astfel trebuie să fim și noi iubiților!” zice Sf. Ioan.
Față de averi să fim fără patimă. De aceea Domnul ne-a plăsmuit goi, ca să învățăm că cele din jurul nostru sunt exterioare. De aceea și dincolo plecăm astfel. Iov prin ceea ce spune își caută mângâiere. Caută mângâiere tot la Dumnezeu….
Cam atât pentru această seară.
(Claudiu Balan)