De ce este atât de mare femeia desfrânată care a uns capul Domnului cu mir de mare preț?

Ziua bună, fraților.

O să vă las câteva gânduri despre Sfânta și Marea zi de Miercuri. Astăzi părinții Bisericii au rânduit să se facă pomenire de femeia păcătoasă care a uns cu mir de mult preț picioarele și capul Domnului. Tot astăzi cântările bisericii ne pun înainte vânzarea lui Iuda în comparație cu fapta femeii păcătoase.

Iată textul biblic din Evanghelia după Matei despre această femeie păcătoasă:

6. Şi fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul,
7. a venit la El o femeie având un alabastru cu mir de mare preţ şi l-a turnat pe capul lui Iisus, pe când El şedea la masă.
8. Şi văzând ucenicii, au murmurat: „Pentru ce risipa aceasta?,
9. că mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor”.
10. Dar Iisus, ştiindu-le gândul, le-a zis: „De ce-i faceţi supărare femeii? că bun lucru a făcut ea pentru Mine;
11. că pe săraci îi aveţi pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi purureaa.
12. Că ea, turnând acest mir pe trupul Meu, spre îngroparea Mea a făcut-o.
13. Adevăr vă spun: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei”. „

Ieri m-a luminat Domnul să înțeleg ceva ce până acum nu am înțeles. De ce e atât de mare fapta acestei femei? Și de ce, poate n-o să vă vină să credeți, fapta acestei femei este pusă la cântar cu toate faptele Israelului. Eu cercetând toate cele 4 evanghelii nu-mi amintesc de cineva să-L fi căutat pe Hristos pentru că era păcătos / păcătoasă. Cei care veneau la Hristos veneau să se vindece de bolile lor, care bine înțeles sunt rod al păcatelor lor. Dar ei veneau din cauza durerii trupului nu a sufletului.

Femeia cananeancă vine pentru fiica ei. Femeie samariteancă începe să creadă în Domnul pentru că i-a spus viața ei în câteva cuvinte. Leproșii, orbii, slăbănogii, și alții au venit la Hristos pentru vindecare trupească. Și Domnul îi vindeca și bine înțeles îi ierta și de păcate. Dar ei nu aveau această conștiință vie, că păcatele lor i-au dus aici.

Femeia această este, din ce îmi amintesc eu, singura care vine la Hristos pentru că o doare sufletul și o mustră conștiința păcatelor. Femeia aceasta este singura care vine la Hristos să-i ridice de pe suflet povara păcatelor, să-i liniștească conștiința, să primească iertare, și să ia de la El o viață nouă.

Gândiți-vă! E puțin lucru! Nu e puțin lucru, ci e de fapt cel mai mare lucru. Nu știu dacă v-ați gândit, dar Domnul Hristos a venit în primul rând ca să ne ierte păcatele și să ne dăruiască viața lui Dumnezeiască.

Câți din Israel au înțeles asta? Câți dintre miile de oameni care l-au întâlnit pe Hristos și au văzut toate câte făcea și-au pus problema real: „Mă duc la El să-mi cer iertare pentru păcatele mele” ? Hai să ne gândim. Femeia cea cu scurgere de sânge vine pentru vindecare. Zaheu vameșul vine la Hristos din curiozitate, vrând să vadă ce minuni făcea. Și abia când intră în casa lui, îl mustră conștiința păcatelor lui și zice: „Dacă am nedreptățit pe cineva întorc împătrit.” Deci nu sigur a nedreptățit, ci doar dacă a nedreptățit.

Mi se pare că Zaheu se apropie de Domnul mai întâi rațional și abia apoi ajunge să și simtă cu inima. Cred că asta e valabil în general la bărbați, apropierea lor de Domnul vine mai întâi pe zona această rațională și apoi în inimă. La femei e altfel. Femeile sunt numai „inimă”. Sau dacă vreți „mintea lor e inima”.

Și totuși dintre toate femeile această femeie păcătoasă e singura care vine la Hristos pentru a-i șterge păcatele.

Fraților, de când aștepta Domnul să se prindă evreii de acest aspect! În sfârșit cineva din Israel își dă seama că Fiul lui Dumnezeu a venit în lume nu ca să judece lumea, ci s-o mântuiască. Se spune mereu în evanghelii că mulți bolnavi veneau după El. Dar câți păcătoși alergau după El ca să primească iertare și viață nouă? De fapt aici este esența lucrării MESIANICE a Domnului!

Căci ei așteptau o reașezare a moravurilor lumii prin puterea politică a lui Mesia, și prin Israelul care va conduce lumea întreagă. Ori de fapt Domnul vine să schimbe lumea om cu om, persoană cu persoană. Aceasta e adevărata schimbare. Domnul a venit pe pământ să dea o luptă mult mai mare decât cea politică, lupta cu lucrarea diavolului în fiecare din noi și în toată umanitatea. De ce nu alergau oamenii la Hristos ca să primească iertare de păcate? Pentru că nu mai aveau o conștiință vie.

Cum începe Sfântul Ioan Botezătorul chemarea oamenilor la Botez și la Hristos: „Pocăiți-vă că s-a apropiat împărăția cerurilor!” Îndemn preluat apoi și de Domnul nostru Iisus Hristos. Deci în esența lucrării mesianice de mântuire trebuie să fie: pocăința, adică părerea de rău pentru păcatele făcute, și dorința de a primi Harul lui Dumnezeu pentru o viață nouă începând de aici.

Cred că nu greșesc dacă spun că puțini, sau foarte puțini evrei au înțeles acest aspect. De aceea e atât de  mare această femeie! Căci ea simțind dumnezeirea Lui și știind că e prietenos și iubitor de oameni, a venit la El, ca să scape de noroiul păcatelor grele din inima ei.

Arhierii, cărturarii și fariseii îl acuzau pe Domnul că blasfemiază, el “om fiind”, când spune că „iartă păcatele”. Vă dați seama! Cei mai înțelepți și pregătiți oameni ai Israelului nu au intuit esența venirii lui Hristos în lume! Iar o desfrânată a simțit acest lucru fără să fie învățată. De aceea Domnul spune: „Adevărat grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu.”

Vameșii și desfrânatele au înțeles cine Sunt, dar voi cu Legea în mână nu ați înțeles. Vreau să-mi arat încă odată admirația pentru toate femeile din Evanghelii care s-au arătat mult mai puternice decât bărbații. Cred că inima de femeie poate ajunge cu o viteza mult mai mare la Dumnezeu decât mintea unui bărbat. Până ne gândim noi bărbații, până ne hotărâm, până ne punem la cale toate fricile și calculele omenești, femeile cu inima lor sunt deja înaintea Domnului. Pe această femeie păcătoasă n-a interesat-o c-o judecă lumea, că după această întâmplare unii vor respinge… Ea a mers țintă către Hristos având în mână un mir de mare preț!

Și a intuit ceva extraordinar  Vrei iertarea păcatelor tale cele multe? Atunci trebuie să dai ceva pe măsură mărimii păcatelor! Ca să ne dăm seama cât de  mare a fost pocăința (schimbarea sufletească) a acestei femei, trebuie să ne uităm la acest mir foarte scump pe care ea l-a adus ca să-L ungă pe Domnul. A adus înaintea Domnului tot ce avea ea mai bun material dar în primul rând și-a pus înaintea Domnului inima ei. Și Domnul a văzut și a simțit asta, și a primit-o cu multă iubire.

Peste doar două zile Domnul Hristos urmează să fie răstignit și omorât. Din graba de a-i îngropa pe răstigniți repede ca să nu se spurce sărbătoarea Paștilor evreiești, Domnul a fost pus în mormânt fără a mai fi uns cu miresme așa cum se facea îngroparea la evrei. Dar această femeie desfrânată, ia rânduială de mironosiță, adică îl unge pe Domnul încă în viață fiind, pentru a-L pregăti de îngropare, fără să știe de moartea Lui viitoare. Domnul odată uns pe cap cu acest mir de nard curat mirosea foarte puternic. Deci de azi până la răstignire și îngropare Domnul va mirosi a mir de nard și cei din jurul lui vor sesiza mirosul.

La nunțile evreiești mirele era uns cu mir de nard, înainte de a se cununa cu mireasa. Săptămâna Patimilor este Nunta lui Hristos. „Iată Mirele vine…” cântăm noi în primele zile la denii. Hristos Domnul vine să-și ia de mireasă umanitatea căzută. Mireasa lui Hristos este o desfrânată murdară și cazută, dar Domnul nu se îngrețoșează de ea, ci o ia așa cum e, și vrea s-o curățească, s-o sfințească și să și-o înfățișeze Sieși ca Mireasă Curată. Sufletul fiecăruia dintre noi este mireasa lui Hristos.

Când va sta la judecata arhiereilor Hristos Domnul va mirosi a nard ca să le arate că El este Mire și merge așa cum este scris în Scriptură… chiar dacă ei fac cea mai mare nedreptate a lumii.

În citirile de astăzi din Biserică mai observam și un pasaj din cartea Iov în care femeia lui Iov văzându-și soțul că a pierdut totul îi spune: „Blestemă pe Dumnezeu și mori!”. Adică, Dumnezeu ți-a dat toate necazurile acestea, El a îngăduit tot răul peste tine… ce tot taci atât, zi de rău de El…. Blestemă pe Dumnezeu!

Dar Iov, îi spune: „„De ce vorbeşti tu ca o femeie fără minte? Dacă noi am primit din mâna Domnului pe cele bune, oare nu le vom răbda şi pe cele rele?…”. Şi’n toate aceste întâmplări ce s’au petrecut asupră-i, nimic n’a greşit Iov cu buzele sale’n faţa lui Dumnezeu.” (Iov 2, 10)

Iov nu mai păcătuiește ca Adam, ascultând de femeia sa. Ci rămâne statornic în credință. Femeia lui Iov ca și Eva sunt simbolul unor femei care au adus ispita și păcatul înaintea soților lor. Femeia păcătoasă de astăzi nu e ca Eva și nici ca soția lui Iov, ci prin întoarcerea la Dumnezeu se face mai înțeleaptă decât ambele, și decât multe femei. De aceea e atât de cinstită această femeie!

Căci ea, prin gestul ei, ca și cum ar striga și ar spune: FRAȚILOR NU PENTRU ATÂT CĂ NE VINDECĂ DE BOLI, E MARE HRISTOS, sau pentru că a înmulțit pâinile, ci PENTRU CĂ NE-A ADUS IERTARE DE PĂCATE.

De aceea Sfinții Părinți au ajuns să spună că „e mai mare cel care-și vede păcatele decât cel ce înviază morții”! Femeia păcătoasă a devenit simbol al pocăinței adevărate pentru întreaga umanitate. Femeia aceasta desfrânată „spală” rușinea unui întreg popor care nu și-a dat seama ce lucrare are Iisus Hristosm cu mici excepții: Maica Domnului, Ioan Botezătorul, apostolii (dar doar după Pogorârea Duhului Sfânt).

Cântările din ziua de azi abundă în apeluri la pocăință pentru sufletele noastre. Mai mult decât a acuza pe Iuda pentru căderea lui, să ne vedem păcatele noastre acum și să plângem înaintea Domnului pentru ele.

(Claudiu Balan)