Cuvintele Domnului despre Sfânta Împărtăşanie sunt Duh şi Viaţă

În seara aceasta continuăm cu versetele din Noul Testament care vorbesc despre Trupul și Sângele Domnului. Am ajuns cu discuția la cina cea de taină din Evanghelia după Luca și am finalizat acest subiect. Acum trecem fugitiv prin capitolul 6 din Evanghelia după Ioan, cel mai larg discurs despre Sfânta Euharistie din întreaga Scriptură. Dar pentru că timpul nu ne permite, voi puncta câteva aspecte importante.

Mai întâi de toate,  vreau să vă încurajez să citiți din Sfânta Scriptură zilnic, cel puțin un capitol, căci tare bine face sufletului. Eu simt acest lucru în viața mea. Mă trezesc dimineața liniștit, îmi fac rugăciunea și apoi citesc un capitol sau două… și așa mă bucur de ceea ce găsesc acolo.

Mintea mea se așează pe cele ale lui Dumnezeu…, mai ales când citesc din Noul Testament, mintea mea intră în logica lui Dumnezeu, în felul Lui de a lucra și de a iubi. Mintea mea înțelege adevărurile dumnezeiești… Apoi când mă ridic de la rugăciune, mă ridic cu multă nădejde și primele ore ale zilei sunt frumoase… Dar cu cât trece timpul, și intru în cele ale lumii, cu munca și cu toate celelalte, încep să intru în logica lumii… în felul lumesc de a gândi… îmi pierd nădejdea… și mintea mea e atentă la cele materiale și nădăjduiește la cele materiale pentru bucuria ei.

Și vine seara și apoi iarăși dimineața…. Și abia aștept să citesc din nou din Scriptură… Dacă o veți citi în fiecare zi, veți fi surprinși să vedeți cât de departe este uneori lumea în care trăim de Adevărul Dumnezeiesc. Ba uneori și ceea ce mai auzim în biserici de la preoți, sunt lucruri nu tocmai exacte biblic, pentru că nici ei nu sunt foarte bine pregătiți. Școlile teologice sunt destul de slabe, mai ales în zona aceasta e tâlcuirii Sfintei Scripturi.

De aceea Scriptura ne învață adevărul. Dar interpretarea Sfintei Scripturi în Adevăr este dată de Biserică, adică de adunarea tuturor credincioșilor botezați de la începuturi și până astăzi. Interpretarea Sfintei Scripturi în Adevăr e în mâinile Sfinților Apostoli, a Sfinților Părinți, căci în ei a sălășluit Duhul lui Dumnezeu.

Mai concret, vă îndemn în această perioadă până la Pogorârea Duhului Sfânt (Rusalii) să citiți cartea Faptele Apostolilor, căci ea explică firesc ceea ce apostolii au făcut după Învierea Domnului. Cum a luat naștere Biserica. Cum Dumnezeu a dovedit învierea lui Iisus Hristos prin multe semne și minuni.

Cartea Faptele Apostolilor mustește de lucrarea Duhului Sfânt…. de fapt este și numită Evanghelia Duhului Sfânt. Dacă Evangheliile după Matei, Marcu, Luca și Ioan vorbesc despre viața lui Iisus Hristos, cartea Faptele Apostolilor vorbește despre începutul lucrării Duhului Sfânt în lume, în mod văzut.

Sfânta Liturghie, așa cum vă spuneam are 2 părți: Liturghia Cuvântului și Liturghia Euharistică. În prima parte ne împărtășim de Cuvântul lui Dumnezeu în mod rostit. Și în a doua parte ne împărtășim de Cuvântul lui Dumnezeu prin pâine și vin, adică de Trupul și Sângele Domnului.

Un gând extraordinar care l-am auzit de mult, este că Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu, este Însuși Iisus Hristos care se predică pe Sine Însuși lumii. Cheia înțelegerii Scripturii este una sigură: Iisus Hristos = Dumnezeu și Omul.

Practic orice interpretare a cărților Vechiului sau Noului Testament care nu ajunge până la urmă la Iisus Hristos, la lucrarea Lui de mântuire, este eretică. De aceea, spune părintele Dumitru Stăniloae că atunci când citim Sfânta Scriptură ne împărtășim de Iisus Hristos, într-un fel.

O numește împărtășire logosică, de la logos = cuvânt (în limba greacă).

Hrană pentru suflet este Cuvântul lui Dumnezeu. Hrană pentru toată ființa noastră este Trupul și Sângele Domnului. De aceea fiecare Sfântă Liturghie ne oferă aceste două moduri de împărtășire cu Iisus Hristos: Cuvântul + Euharistia.

Discursul din Evanghelia după Ioan capitolul 6, în care Domnul Iisus Hristos vorbește despre Trupul și Sângele Său ca fiind adevărata mâncare și adevărata băutură l-am tot discutat și l-am tot citat în serile trecute.

După acest discurs, iată ce spune evanghelia:

„Deci iudeii murmurau împotriva Lui, fiindcă zisese: Eu sunt pâinea ce s-a coborât din cer. Şi ziceau: Au nu este Acesta Iisus, fiul lui Iosif, şi nu ştim noi pe tatăl Său şi pe mama Sa? Cum spune El acum: M-am coborât din cer?” (Ioan 6, 41-42)

„Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?” (Ioan 6, 52)

Vă aduceți aminte din serile în care discutam în cadrul Evangheliei după Matei, că mintea iudeilor era lipită de cele pământești, pentru că lucrarea preoților la templu și slujirea lor era una formală… nu în adevăr. O slujire aparentă față de Dumnezeu, dar în realitate o sinagogă a satanei, cum chiar Domnul Iisus Hristos a numit-o.

De aceea, când le spune acest cuvinte despre a mânca Trupul și Sângele Lui, mulți se smintesc, chiar și mulți apropiați de ai Lui Îl părăsesc, pentru că într-un fel s-au smintit întru El. N-au înțeles ce le-a zis. Au început să-L considere nebun.

„Cum poate oare acesta să ne dea să mâncăm Trupul Lui?”

Ia uitați ce spune Evanghelia:

„Acestea le-a zis pe când învăţa în sinagoga din Capernaum. Deci mulţi din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte? Iar Iisus, ştiind în Sine că ucenicii Lui murmură împotriva Lui, le-a zis: Vă sminteşte aceasta? Dacă veţi vedea pe Fiul Omului, suindu-Se acolo unde era mai înainte?” (Ioan 6, 59-62)

Dar pentru a înțelege cuvintele Domnului despre Trupul și Sângele Lui, despre Sfânta Euharistie, este nevoie de ajutorul Duhului Sfânt. Fără Duhul Sfânt nu vom înțelege niciodată ce lucrare mare face Dumnezeu în lume prin Sfânta Euharistie.

Iată ce zice Domnul în continuarea celor de mai sus:

„Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă.” (Ioan 6, 63)

Cuvintele despre Trupul și Sângele Domnului sunt duh și viață, de aceea primim noi Botezul când intrăm în Biserică. Pentru că la botez Domnul Iisus Hristos ne dăruiește Duhul Sfânt, şi Duhul Sfânt se sălășluiește în noi, aducând darurile Sale cele bogate.

Dar trebuie să facem și noi ceva. Trebuie să credem. De aceea Domnul le spune motivul pentru care cuvintele despre Sfânta Euharistie li se par grele:

„Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Şi de atunci mulţi dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu El. Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreţi şi voi să vă duceţi? Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice. Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.” (Ioan 6, 63-67)

Duhul Sfânt ne va călăuzi la tot Adevărul. Având credință ne arătăm sufletul deschis pentru lucrarea lui Dumnezeu în noi. Îi permitem Duhului Sfânt să vină în noi și să lucreze.

Capitolul 6 din Evanghelia după Ioan arată lucrarea minunată, complementară și interdependentă a persoanelor Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Tatăl trimite pe Fiul în lume. Fiul vine și se jertfește pe cruce. Tatăl Îl înviază. Fiul se înalță la cer și trimite pe Duhul Sfânt peste oameni. Iar Duhul Sfânt când vine în sufletele oamenilor îl aduce pe Iisus Hristos, pe Fiul. Și iarăși, tot Duhul Sfânt vine și aduce pe Iisus Hristos în pâinea și vinul pe care noi le punem înainte. Și așa, Tatăl nu lucrează vindecarea omului fără Fiul și fără Duhul Sfânt. Ci mereu împreună, într-o tainică lucrare.

Continuăm cu versetele din Noul Testament despre Sfânta Euharistie.

„Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete. Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.” (FA 2, 41-42)

Observați ce făceau ce care se botezau? Stăruiau în împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului și în rugăciune.

A stărui, spune DEX-ul, înseamnă: a rămâne statornic, neclintit (într-o acțiune, într-un sentiment, într-o hotărâre etc.); a persevera, a persista. A lucra cu perseverență la ceva. 3. A continua să fie, să existe; a se menține, a dăinui. [Prez. ind. și: stăruiesc]

Observați că acest accent pe care-l pune Biserica pe împărtășirea deasă / continuă, nu este din mintea oamenilor. Ci îl regăsim chiar în Sfânta Scriptură. În felul în care creștinii primelor zile au primit adevărata credință de la Apostoli.

„Şi în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu şi, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii.” (FA 2, 26)

Acest citat face referire la împărtășirea cu Trupul și Sângele Domului fiecare acasă la el. La început a fost permis acest lucru, ca un creștin să primească pâinea făcută Trup al Domnului și să-și păstreze o parte pentru acasă. La început creștinii se împărtășeau separat cu Pâinea-Trup și separat cu Sângele-Vin, de aceea putea luau acasă Pâinea-Trup.

Iată un verset care arată temeiul pentru care noi facem liturghie în fiecare duminică, în ziua întâi a săptămânii, în ziua Învierii:

„În ziua întâi a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii.” (FA 20, 7)

Observați ce era Liturghia la începutul Bisericii? Era doar frângerea pâinii! Adică sfințirea pâinii și a vinului de către Apostoli și venirea Duhului Sfânt care le transforma în Trup și Sânge al Domnului Hristos. Și apoi urma împărtășirea.

Aceasta era liturghia… cu câteva rugăciuni înainte și după… Și apoi tot s-au mai adăugat cântări… psalmi… citiri din epistolele apostolilor… apoi din Evanghelii (viața Domnului Iisus Hristos) și tot așa… și am ajuns să aveam astăzi o liturghie amplă… care seamănă cu un spectacol… și uneori uităm esența ei: Frângerea Pâinii.

„Şi suindu-se şi frângând pâinea şi mâncând, a vorbit cu ei mult până în zori, şi atunci a plecat.” (FA 20, 11)

Iată ce spune Sf. Ap. Pavel în Epistola 1 către Corinteni:

„Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Că o pâine, un trup, suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine. ” (1 Co. 10, 17)

Observați ce frumos. Toți cei care ne împărtășim cu Iisus Hristos, suntem o singură pâine, adică un singur Trup. Hristos ne adună pe toți în El. Ne unește pe toți.

În capitolul 11 Sf. Pavel ne amintește ce le-a predat Domnul apostolilor:

„Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, Şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea. Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni.” (Ioan 11, 23-26)

Fiecare Liturghie vestește moartea Domnului Iisus Hristos până când va veni a 2-a oară, la judecata universală pe pământ. Din acel moment, nu mai trebuie să vestim moartea și învierea Lui. De atunci El va fi vizibil permanent pentru toți oamenii…

Și nu va mai fi niciun moment în care să nu-L vedem, sau să nu-L simțim. Închei aici. Și las pentru următoarea seara subiectul arzător al împărtășiei cu vrednicie sau nevrednicie. abordat de Sfântul Pavel în verstele următoare din cap. 11 al Epistolei Întâi către Corinteni.

Atât pentru această seară.

(Claudiu Balan)