Iisus vine în mijlocul Israelului în puterea Duhului Sfânt prin apostoli

Dragilor, în această seară vă voi vorbi despre Pogorârea Sfântului Duh.

Un eveniment foarte important din viața Bisericii lui Hristos, și astăzi o mare sărbătoare pentru noi, mădularele acestei Biserici. Peste câteva zile, duminică, vom sărbători Cincizecimea, sau Rusaliile, sau Pogorârea Duhului Sfânt. Iar luni sărbătorim Sfânta Treime, adică pe Dumnezeul nostru: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Voi începe cu acest eveniment extraordinar al pogorârii din cer peste apostoli a Duhului Sfânt. Mai întâi de toate trebuie să știți că Duminica Pogorârii Duhului Sfânt este numită și Duminica Mare, sau ziua de naștere a Bisericii lui Hristos. În această zi se naște un nou popor al lui Dumnezeu.

Și o să vedeți mai departe de ce.

În această duminică se vor în auzul nostru 2 mari pasaje: Unul din Evanghelia după Ioan din capitolul 7 și un pasaj din cartea Faptele Apostolilor, capitolul 2. Ambele foarte importante și pline de învățături.

În Evanghelia după Ioan, în capitolul 7, apostolul ne povestește o confruntare dură între Iisus Hristos și cărturari și farisei. Practic e cea mai dură atitudine al lui Iisus față de ei, când le spune că sunt fii ai diavolului.

Acum Domnul Hristos, discutând cu ei, le zice la un moment dat:

„Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El. Căci încă nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit.” (Ioan 7, 37-39)

Domnul le spune că El este apa cea vie, dar nu metaforic, ci real. La fel ca atunci când le spune că: „Eu sunt Pâinea care s-a pogorât din cer” sau „Eu sunt lumina lumii”, „Eu sunt calea, adevărul și viața”. Sau când spune: „Eu sunt adevărata mâncare și băutură”.

Toate acestea nu erau metafore, și nici vorbiri filozofice, ci vom vedea mai târziu în istorie că Mântuitorul este la propriu: Apa cea vie (căci El trimite pe Duhul Sfânt în noi), Pâinea  care s-a pogorât din cer (căci ne dă Trupul și Sângele Lui), Lumina lumii (fără poruncile Lui trăim în întunericul păcatelor), Calea, Adevărul și Viața.

Pentru iudeii care le ascultau, și erau necredincioși, ele puteau părea așa vorbe goale, sau chiar lăudăroșenii, dar după Învierea Domnului, toate câte le-a zis Domnul vor prinde contur în viața Bisericii.

Când fariseii și cărturarii auzeau că Iisus spune că El este apa cea vie, făceau imediat legătura cu ce spuneau profeții, că din templul lui Dumnezeu va țâșni un râu sfânt. Ei înțelegeau prin aceasta că Iisus se face pe sine templu, biserică, cort… Ceea ce pentru mintea lor întunecată era o blasfemie.

Iisus Însuși spune despre El că este noul templu când afirmă: „Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica” (Ioan 2, 19) iar evanghelistul Ioan precizează: „Iar El vorbea despre templul trupului Său” (Ioan 2, 21)

Ce însemna să fii templu? Templu era locul cel mai sfânt. Templul era izvorul sfințeniei. Templul era locul comuniunii iudeilor cu Dumnezeu, era casa familiei Lui. Templul era locul jertfelor, al curățirilor de păcate, templul era locul sfințirii vieții omului. În templu sălălșluia Dumnezeu Însuși. În templu sălășluia Duhul cel Sfânt.

Când Iisus spune că râuri de apă vie vor curge din El, spune de fapt că de acum înainte El va fi Noul Templu, și în El va fi izvorul Duhului lui Dumnezeu.

Când a fost răstignit pe cruce, soldații romani au venit să vadă dacă Iisus a murit, și L-au împuns în coastă, și din ea au izvorât sânge și apă, semn că era mort. Semn că învierea ce urma nu a fost o simplă întoarcere din comă, sau o revenire la viață după o cruntă suferință. Iisus a murit cu adevărat.

Sângele și apa care țâșnesc din el simbolizează Botezul și Sfânta Liturghie prin care noi toți ne vom curăți și sfinți. Dar mai zice ceva Scriptura:

„Deci după ce a luat oţetul, Iisus a zis: Săvârşitu-s-a. Şi plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul. ” (Ioan 19, 30)

Iisus și-a dat duhul. Și Iisus își dă Duhul, care S-a odihnit peste El de la întrupare și până-n acest moment, trimițându-l înapoi la Tatăl. Acest Duh îl va trimite apoi peste apostolii și ucenicii Săi în ziua cincizecimii.

Aduceți-vă aminte că imediat după ce a înviat, Domnul Hristos s-a așezat în mijlocul apostolilor și le-a zis:

“Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.” (Ioan 20, 22-23)

Este pentru prima dată când apostolii se împărtășesc de Duhul lui Dumnezeu dat prin Iisus Hristos.

Totuși sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, care va avea loc la 50 de zile de la înviere, este tot o împărtășire din Duhul Sfânt, dar una specială, într-o zi specială, cu un auditoriu special, cu evenimente extraordinare care se întâmplă.

În ziua când apostolii erau adunați în foișor, și când au primit pe Duhul Sfânt, era mare sărbătoare în Ierusalim. La 50 de zile de la Paști evreii sărbătoreau „Primirea Legii de către Moise pe Muntele Sinai”.

Își aduceau aminte de peregrinarea lor prin pustie, de faptul că Moise a urcat în munte și s-a întâlnit cu Dumnezeu în mod direct, primind de la El câteva legi / reguli morale / porunci sculptate în piatră.

Bărbații evrei aveau datoria să meargă la templu de 3 ori pe an. Odată la Paști, când sărbătoreau trecerea prin Marea Roșie și salvarea lor din mâna egiptenilor. Odată la sărbătoarea Cincizecimii (adică la 50 de zile după Paști, sărbătorind primirea tablelor legii). Și odată la sărbătoarea corturilor.

Cincizecimea era o sărbătoare duhovnicească, dar și una agrară. Era sărbătoarea în care se începea secerișul orzului, și primul snop secerat era adus la templu în prima duminică care venea după primul sabat după Paști, și era legănat deasupra altarului de către preoți. Apoi începea marele seceriș.

După 50 de zile erau aduse iarăși la templu spice de grâu, dar și 2 pâini mari care erau legănate deasupra altarului. Pâinile erau aduse ca mulțumire lui Dumnezeu pentru hrana pe care o primiseră prin holdele agricole. Sfântul Apostol Pavel spune că Iisus este primul snop înviat din morți, care după 50 de zile devine holdă întreagă.

În această zi era zi de mare pelerinaj. Atunci veneau evreii din tot Imperiul Roman, și profitând de ocazia că Israelul cel vechi era adunat la templu, Duhul Sfânt se pogoară peste apostoli și peste cei aflați în casa de pe colina Sionului.

Pe esplanada templului încăpeau în jur de 80.000 de oameni. Veneau evreii din diaspora, adică din toate părțile lumii…. Apostolii și ucenicii erau ascunși în foișor, o casă mare, care la etaj era destul de încăpătoare să țină 120 de oameni. În foișor nu erau numai cei 12 apostoli ci și ucenici ai Domnului, oameni foarte apropiați Lui.

Aici se întâmplă vuietul năprasnic, puternic și un foc arătându-se împărțit prin limbi peste apostoli. Aici are loc acest eveniment extraordinar al venirii din cer a Duhului Sfânt. Numit în mod greșit de traducerile românești drept Mângâietorul. Traducerea corectă este Duhul Sfânt Apărătorul. Duhul Apărătorul Adevărului. Duhul mărturisitorul Adevărului. Duhul “Procuror”.

Odată cu venirea acestui Duh apostolii pleacă de pe colina Sionului, prinzând mare curaj, și se duc și ei la sărbătoare. Și ajung pe colina templului și aici încep să vorbească cu bucurie și curaj despre Iisus cel Înviat din morți, despre minunile Lui, despre toate faptele minunate pe care le-a făcut El în popor.

Toți care-i auzeau vorbind, îi înțelegeau în limba lor. Prin venirea Duhului Sfânt, apostolii deveniseră profeți. Acest lucru atrage atenția mulțimilor….

Unii ziceau să sunt beți…. Dar era dimineață, era în jur de ora 9 (ceasul al 3-lea).

Sfântul Apostol Petru ia cuvântul și începe cu mult curaj să le vorbească tuturor iudeilor. Petru, fricosul de mai înainte, cel care l-a părăsit pe Iisus în necazurile Lui, acum are mare putere să-i înfrunte chiar pe cei care L-au omorât pe Iisus, de frica cărora și ei apostolii stăteau ascunși.

Acum începe marea cuvântare a lui Petru, care zice:

14. Şi stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a vorbit: Bărbaţi iudei, şi toţi care locuiţi în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută şi luaţi în urechi cuvintele mele;
15. Că aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare vouă, căci este al treilea ceas din zi;
16. Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil:
17. „Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise vor visa.
18. Încă şi peste slugile Mele şi peste slujnicele Mele voi turna în acele zile, din Duhul Meu şi vor prooroci.
19. Şi minuni voi face sus în cer şi jos pe pământ semne: sânge, foc şi fumegare de fum.
20. Soarele se va schimba în…

(FA 2, 14-20)

Petru vorbește despre profeția lui Ioil. Ioil profețește dezastrul poporului Israel, calculat și anticipat. Profețește distrugerea Ierusalimului de către babilonieni. O profeție scurtă: o invazie de lăcuste care prefigurează o invazie masivă în Iudeea. Iar dacă oamenii nu se vor pocăi vine judecata Domnului…

În acest dezastru, numai cel care chema numele Domnului se va salva / mântui.

Și spune Petru în continuare:

22. Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: Pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit între voi de Dumnezeu, prin puteri, prin minuni şi prin semne pe care le-a făcut prin El Dumnezeu în mijlocul vostru, precum şi voi ştiţi,
23. Pe Acesta, fiind dat, după sfatul cel rânduit şi după ştiinţa cea dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi luat şi, pironindu-L, prin mâinile celor fără de lege, L-aţi omorât,
24. Pe Care Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile morţii, întrucât nu era cu putinţă ca El să fie ţinut de ea. (FA 2, 22-24)

Apostolul Petru face procesul liderilor iudei și a întregului Ierusalim. Duhul le-a dat puterea mărturiei de a spune adevărul cu orice preț, în fața a zeci de mii de pelerini. În ziua cincizecimii Sf. Petru face exegeză pe doi psalmi: 15 și 109.

Sfântul Petru îi înfruntă cu putere pe arhierei, cărturari și farisei și le zice:

Pe acest Iisus, pe care voi l-ați răstignit, Dumnezeu l-a făcut Domn (Iahve). Acest Iisus șade de-a dreapta Tatălui. Acest Iisus este rege, El va conduce întregul popor, și întreaga lume. Prin această cuvântare extraordinară, plină de puterea Duhului Sfânt, Iisus vine în mijlocul iudeilor din întreaga lume.

Iisus vine în mijlocul acestui popor în puterea Duhului Sfânt prin apostoli. Este o proclamare tranșantă, de un curaj nebun. Era o provocare maximă adresată liderilor. Israelul în frunte cu liderii lui au făcut cel mai urât lucru cu putință. O crimă îngrozitoare, și un act de sfidare a lucrării lui Dumnezeu.

Curajul e să recunoști că faci parte dintr-o generație care a răstignit pe Domnul – Iahve.

Auzind aceste cuvinte, unii oameni din mulțime au întrebat:

„Bărbaţi fraţi, ce să facem? Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt. Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” (FA 2, 37-39)

Sfântul Apostol Petru aduce în mijlocul iudeilor un mesaj clar: un mesaj care reiese și din profeția lui Ioil:  Dacă nu vă veți pocăi, va veni judecata lui Dumnezeu asupra voastră.

Iisus deja le spusese că vor veni zile când din acest templu piatră pe piatră nu va rămâne în picioare, anunțând vremuri mari război asupra Ierusalimului.

Petru le spune: întoarceți-vă la Dumnezeu, schimbați-vă viața, și deveniți poporul lui Iisus, al lui Dumnezeu! Dumnezeu nu vrea să vă distrugă pentru faptul că L-ați omorât pe Mesia, dar cu o condiție, să treceți prin moartea de bună voie a botezului, smerindu-vă.

La iudei se botezau doar păgânii care treceau la credința poporului Israel. Pentru ei botezul era un gest umilitor. De aceea fariseii și cărturarii nu s-au botezat cu botezul lui Ioan.

Ca să se boteze, iudeii trebuiau să se comporte ca niște păgâni, cum au și fost ucigându-L pe Mesia, și să devină fiii noului Israel, a unui popor sfânt.

În acel moment se botează 3000 de oameni.

„Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete.” (FA 2, 41)

Gândiți-vă! 3000 de oameni botezați într-o singură zi în numele lui Iisus Hristos care tocmai fusese răstignit cu o lună și jumătate în urmă de către conducătorii iudei. Gândiți-vă cum fierbeau când vedeau ei acestea! Și ce mare răsturnare de situație. Iisus Hristos pe care ei îl credeau mort, lut și ulcele, vine acum în mijlocul lor cu o putere mai mare decât înainte.

Și prin mii de oameni care cred în El, care se botează în numele Lui,  își arată puterea.

Aceasta este ziua de naștere a Bisericii. Așa a început marea familie a lui Iisus Hristos. Noul Israel. Noul popor al lui Dumnezeu. Cum se termină aceste episod?

Ce zice Sf. Evanghelist Luca în capitolul 2 din Faptele Apostolilor?

42. Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.
43. Şi tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni şi semne se făceau în Ierusalim prin apostoli, şi mare frică îi stăpânea pe toţi.
44. Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte.
45. Şi îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.
46. Şi în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu şi, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii.
47. Lăudând pe Dumnezeu şi având har la tot poporul. Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se mântuiau. (FA 2, 42-47)

Ce zi extraordinară! Ce victorie de nebănuit al lui Iisus și a apostolilor LuI! Cum într-o singură zi, prin câțiva oameni Iisus răstoarnă iarăși ordinea mincinoasă, diavolească, a conducătorilor templului și a întregului Israel.

Sf. Luca arată prin această care era viața cea nouă pe care o aducea Iisus Hristos în lume. Noii creștini stăruiau zilnic în:

1. Învățătura apostolilor
2. Rugăciune
3. Frângerea Pâinii
4. Comuniune (puneau în comun toate bunurile lor)

Care-i comuniunea? Care-i frățietatea? Care-i învățătura? În biserică mai mult cântăm decât învățăm. Duhul Sfânt nu e înțeles în dimensiunea lui profetică. E un Duh Care vorbește. Ce face Duhul din apostoli? Face limbi de foc, gură de aur! Grăiește adevărul cu putere!

Creștinii stăruiau în rugăciune zilnic. Toată familia Bisericii se ruga împreună… Toata familia Bisericii stăruia în frângerea pâinii, adică în participarea la Sfânta Liturghie și împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului.

Comuniunea însemna că-și vindeau bunurile și cumpărau celor săraci cele trebuincioase. Erau toți ca o mare familie adunată în jurul lui Iisus Hristos și a Duhului Sfânt. Primirea Duhului Sfânt este o judecată, o binecuvântare dar și o condamnare, în funcție de cum primim acest duh și dar profetic.

Cum reușește Biserica azi să facă acest exercițiu de viață comunitară? Cum reușește biserica să facă o comuniune de viață / o familie în jurul Duhului Sfânt, nu în jurul restaurantului, a mâncării și băuturii?

Nu știm…. dar cert este că trebuie să ne întoarcem la viața și efervescența duhovnicească a Bisericii primare, a primelor secole.

Termin prin rugăciunea Sfântului Simeon Noul Teolog către Duhul Sfânt:

„Vino, lumina adevărată. Vino, viaţă veşnică. Vino, taină ascunsă. Vino, comoară fără nume. Vino, fericire nesfârşită. Vino, lumină neînserată. Vino, alinare a tuturor celor ce aşteaptă mântuirea. Vino, Tu, pe care l-a dorit şi îl doreşte sufletu-mi întinat. Vino, Tu, Cela ce Însuţi ai devenit dorire întru mine, care m-ai făcut să Te doresc pe Tine, Cel cu totul neajuns. Vino, suflarea mea şi viaţa mea. Vino, mângâiere a amărâtului meu suflet. Vino, bucuria mea, slava mea, desfătarea mea cea fără de sfârşit”

Precizez că majoritatea ideilor acestei prezentări sunt luate din predica Pr. Ioan Ică Jr. de la Sibiu la praznicul Cincizecimii. Uneori ideile le-am preluat cuvânt cu cuvânt.

Spre că v-au fost de folos. Doamne ajută!

(Claudiu Balan)