Cursul 1 – Sfânta Liturghie. Liturghie este însăși viața noastră

Când spui Liturghie la ce te gândești?

La biserică (de zid), la preot, altar, rânduială (actele săvârșirii solemne), la jertfa adusă pe altar, la Dumnezeu căruia i se aduce jertfa, la relația dintre jertfitor și Dumnezeu. Despre această relație dintre Dumnezeu și om în Liturghie aș vrea să vorbim mai departe, o relație desfășurată în logica darului.

Relația naște gândul jertfei. Jertfa vine să îmbunătățească relația dintre cei doi.În relația celor doi există acte, fapte ale unuia față de celălalt.

Care este diferența dintre un gest și un act liturgic? Ce face un act / o faptă să devină mai special(ă) și să ajungă act liturgic? De ce sunt mai speciale actele din timpul aducerii unei jertfe decât actele uzuale?

Exemplu:

1. Doi oameni se întâlnesc unul cu altul și se privesc fugitiv pentru 2-3 secunde și trecere.

A: Este întâlnirea lor în logica darului? Nu.
B: Poate fi acest act liturgic? Nu.

2. Dacă cei doi se salută simplu: „Salut! / Salut!” sau „Bună / Bună” ?

A: Este întâlnirea lor în logica darului? Foarte firav. Poate fi un salut formalist, dar poate fi parțial și în logica darului.
B: Poate fi acest act liturgic? Nu.

3. Dacă cei doi se întâlnesc și se salută respectuos și chiar cu cuvinte de binecuvântare, de exemplu: „Bună să-ți fie ziua!” sau „Mulți ani să trăiești!” sau „Doamne ajută”?

A: Este întâlnirea lor în logica darului? Da, cel puțin la nivel de cuvânt.
B: Poate fi acest act liturgic? Nu.

4. Dacă cei 2 se întâlnesc și se salută binecuvântându-se și se și îmbrățișează?

A: Este întâlnirea lor în logica darului? Da în cuvânt, și parțial și în faptă.
B: Poate fi acest act liturgic? Nu.

5. Dacă cei 2 se binecuvintează, se îmbrățișează și unul din ei aduce celuilalt un dar?

A: Este întâlnirea lor în logica darului? Da.
B: Poate fi acest act liturgic? Încă nu pentru că nu știm încă ce fel de dar.

Dacă acest dar e unul scump?

Nu contează cât este de scump ci contează cum va fi perceput darul de cel care-l primește. Dacă ești bogat darul scump e în limita așteptărilor. Dacă ești mai sărac darul scump va suprinde. Contează câtă jertfă ai pus în realizarea darului. Totuși și bogații pot depune multe efort pentru realizarea sau obținerea unui dar.

Dacă darul adus e doar pentru trup?

Dacă acest dar vine să împlinească o nevoie a omului trupească care îl ține în lipsă și suferință, atunci va fi primit cu mult mai multă bucurie.

Dacă darul oferit vine să ajute, rezolve, să împlinească o suferință sufletească, o nevoie adâncă a omului, o situație grea și împovărătoare?

Atunci bucuria va fi și mai mare.

Cu cât darul primit face dovada cunoașterii celuilalt cu atât e mai prețios.

Cum ajunge un dar jertfă?

• când darul a fost făcut cu bună intenție și iubire
• când darul are pus în el mult efort, multă jertfă
• când darul e realizat cât mai frumos posibil, util și eficient
• când dăruitorul arată prin dar că te cunoaște bine
• când darul vizează părți din ființa ta

Cum ajunge o jertfă act liturgic?

Mântuitorul Iisus Hristos ne spune că:

„Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi” (Matei 15, 12-13)

Deci cel mai mare dar pe care poți să-l faci cuiva este să-ți dai viața ta pentru el.

Darul maxim = însăși viața ta

Jertfa devine act liturgic când:

• e cât mai mare cu putință
• e plină de maximul de iubire
• arată cunoașterea profundă a ființei celui ce primește darul
• întâmpină o dorință adâncă a sufletului
• e cât mai frumoasă, mai bine gândită, mai bine lucrată, mai șlefuită, mai mult lucrată în timp
• e cât mai folositoare ființei celuilalt în totalitatea vieții lui
• cu cât e făcută mai des și fără a aștepta ceva în schimb (repetat la nesfârșit)

Actul liturgic = act maxim de iubire, de jertfă, de frumusețe, de cunoaștere, de deschidere către celălalt prin disponibilitatatea totală în timp.

IUBIRE: O mamă care-și crește copilul până când acesta pleacă de acasă.
JERTFĂ: O mamă care-și îngrijește copilul bolnav timp de câțiva ani până el se vindecă.
ACT LITURGIC: O mamă care-și dă viața pentru copilul pe care-l naște și moare la nașterea lui, sacrifincându-și viața ei pentru a copilului.

În Sfânta Liturghie are loc cea mai mare jertfă: Tatăl îl jertfește pe Fiul pentru mântuirea tuturor oamenilor.

„Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3, 16)

Tatăl cel ceresc ne dăruiește cel mai mare dar pe care putea: pe Fiul Lui Său, pe Iisus Hristos, din cea mai adâncă iubire. Tatăl este Creatorul și Dumnezeul nostru și ne cunoaște pe fiecare dintre noi până la ultimul atom din firea noastră. Darul pe care ni-L face este cel mai potrivit ființei umane și năzuințelor noastre adânci:

• să fim iubiți și apreciați
• să fim fericiți
• să trăim în comuniune
• să ne punem în lucrarea darurile primite
• să cunoaștem pe Dumnezeu și întreaga lume și ființa noastră proprie

Iisus Hristos este cel mai mare dar pe care poate omul să-l primească, este jertfa deplină. Dumnezeu Însuși se dă pe Sine întreg nouă.

Iisus Hristos = Liturghia Însăși = Actul lituirgic suprem

Cel ce te-a creat din iubire, punând ceva din Sine Însuși, din ființa Sa nemărginită în tine, cunoscându-te perfect, Ți se dăruiește total, dar treptat pe măsura deschiderii și înaintării tale.

Dumnezeu vrea să ne dăruiască în Liturghie:

• Însăși Viața Sa nemărginită vieții noastră mărginite
• veșnicia Sa temporalității noastre
• puterea Sa neputineței noastre
• creativitatea și frumusețea Sa
• îmbrățișarea și comuniunea permanentă cu Cel ce este atât de bun și dulce inimii.

Dumnezeu se dăruiește TOTAL omului în veșnicie. Iată LITURGHIA.

Tot ce-și dorește omul mai mult, mai profund, mai de preț, este în Dumnezeul iubirii: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

De fapt Liturghie este și în Sfânta Treime, căci Tatăl dăruiește Fiului întreaga Sa ființă, la fel și Duhului Sfânt. Fiul răspunde Tatălui cu o iubire la fel de totală prin ascultare și smerenie dar și prin crearea unei lumi după chipul Său ca dar Tatălui. Creația este un dar (total) maxim adus de Fiul ca răspuns de iubire Tatălui.

Există o singură viață în lume, viața Sfintei Treimi, care este izvor pentru toți și toate. Viața care curge în noi este viața pe Care o trăiește Preasfânta Treime.

Facerea lumii este prima Liturghie, o Liturghie continuă care curge până astăzi.

Liturghia = viața din Dumnezeu în noi

Liturghia = însăși viața noastră (primită ca dar de la Creatorul nostru)

Liturghia e viața în Dumnezeu care nu se va mai termina. Pentru că omul a căzut în păcat și nu mai înțelege toate acestea, Dumnezeu a gândit Liturghia ca un ritual condensat de 2 ore ca să recupereze omul vederea cea dintâi asupra lumii, asupra vieții sale, asupra lui Dumnezeu.

Gustăm din viața lui Dumnezeu în fiecare secundă trăită. Toate ale Creației (planete, soare, lună, stele, nori, ape, pământ, animale, plante, insecte, etc.) trăiesc prin energiile create care țâșnesc din Dumnezeu. Trăim și ne împărtășim de toate cele ale Creației realizate de Dumnezeu special pentru viața noastră.

Creația are caracter euharistic, adică este gustabilă, împărtășibilă, incorporabilă, pipăibilă, sensibilă, etc.. În creație și prin cele ale Creației cunoaștem pe Dumnezeu, pe noi înșine și lumea întreagă.

Am fost creați ca să gustăm pe Dumnezeu cu ochii, cu gura, cu mâinile, cu inima, cu sufletul, cu auzul, cu mirosul, cu gândul, de unde rezultă CARACTERUL EUHARISTIC AL CREAȚIEI. Liturghia ca ritual ne cheamă să recuperăm caracterul EUHARISTIC al creației, dar și caracterul comunional al ei.

Dacă Creația e casa lui Dumnezeu, atunci Duhul acestei case, e Duhul Sfânt, este duhul iubirii și al comuniunii.

Idealul: Toți și toate ale Creației să gustăm permanent din Viața lui Dumnezeu prin toate și astfel să fim uniți în iubirea Lui, ca Dumnezeu să fie totul în toate.

„Iar când toate vor fi supuse Lui, atunci şi Fiul însuşi Se va supune Celui ce I-a supus Lui toate, ca Dumnezeu să fie toate în toţi.” (1 Corinteni 15, 29)

Concluzii:

• Relațiile totale de iubire din Sfânta Treime sunt acte Liturgice, sunt Liturghie.
• Facerea lumii de către Dumnezeu este act liturgic căci Fiul și-a pus pecetea chipului Lui peste toate, și toate au fost create din maximul inteligenței, creativității și iubirii Lui.
• Creația e Biserică și spațiu al Liturghiei, al schimbului de daruri între Dumnezeu și om, între om și om.
• Omul Însuși e Liturghie căci trupul lui e templu și inima lui altar pe care vine Iisus Hristos. Omul e loc permanent al lucrării Duhului Sfânt.
• Viața noastră e Liturghie căci e dar din Dumnezeu, secundă de secundă.
• Iisus Hristos e Liturghia Însăși, e Dumnezeu Însuși care se face om și înnoiește și sfințește totul după căderea lui Adam.

(Claudiu Balan)