Cum construiește Dumnezeu mare Familie a Bisericii prin Trupul și Sângele Său

Dragilor în seara această facem a 2-a seară despre Sfânta Euharistie.

În seara acesta vom vorbi despre felul în care Dumnezeu vrea ca toţi să fim UNA. Ca toţi să ne unim. Ca toţi să fim o mare familie. Aşa cum Sfânta Treime este o FAMILIE indestructibilă. Una în Fiinţă dar 3 în persoane. Aşa să fim şi noi, UNA în fiinţa UMANITĂŢII dar totuşi multe persoane…

Ia uitaţi ce zice Domnul Hristos în rugăciunea Sa către Tatăl înainte de patimă:

„Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi.” (Ioan 17, 11)

Domnul Hristos vrea ca noi oamenii să fim UNA, aşa cum Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt UNA. Nu ştiu dacă înţelegeţi ce mare plan are Domnul cu noi. Ce poate fi mai UNIT, mai LEGAT, mai COERENT, mai PUTERNIC ca fiinţa Sfintei Treimi? Ce relaţie dintre persoane poate fi mai puternică decât relaţia dintre Persoanele Sfintei Treimi?

Gândiți-vă!

Eu trebuie să fiu cu soția mea, așa cum este Tatăl cu Fiul. Eu trebuie să fiu cu copilul meu așa cum este Fiul și cu Duhul Sfânt. Eu trebuie să fiu (ajung) cu omul străin de pe stradă așa cum se cunosc și se iubesc Persoanele Sfintei Treimi. Practic standardul de calitate al relației dintre oameni pe care ni-L rânduiește Dumnezeu este MAXIMUL.

E ca și cum ar spune: „Așa să vă iubiți unul pe altul, așa cum Mă iubește pe mine Tatăl și Eu iubesc pe Tatăl”

Dacă am sta și am contempla acest gând, ne-am minuna de câtă bogăție și infinită noutate cuprinde acest plan al lui Dumnezeu pentru noi.

Cum va duce la împlinire Dumnezeu acest plan, ca noi toți să fim una?

Dar atenție, nu e vorba de TOȚI, ci doar de cei ce CRED, de cei ce vor, de cei ce aleg să iubească pe Dumnezeu. Domnul vrea ca toți să se mântuiască și să vină în Familia LUI… dar nu știm dacă toți vor răspunde afirmativ la această chemare.

Cum va realiza Dumnezeu acest mare plan? Problema unității oamenilor și a bunei lor înțelegeri este o veche problemă a umanității… Este cea mai mare problemă…

Cum să fie pace pe pământ? Cum să ne înțelegem toți bine? Toate popoarele… toate familiile de neamuri… și oamenii din același neam… și din aceeași familie…? Politica e rânduită de Dumnezeu, și ea are ca scop aducerea păcii și a unității între oameni într-un stat. Totuși, dacă ne uităm în istorie au existat nenumărate modalități prin care oamenii au aplicat diferite strategii de a aduce pacea între oameni și de ai uni, măcar cât de cât.

Aceste încercări au cuprins și foarte mari devieri. Politici totalitare… Violență puternică… Crime, genocid… Legi represive… Comunism, nazism, războaie mondiale, super puteri care colonizau țări mai mici și chipurile le aducea civilizația și pacea…

Totuși au trecut aproximativ 7 mii de ani de la facerea lumii și oamenii în continuare se ceartă… Unirea pe care o aduce Dumnezeu, nu va fi una politică, și nu se va instaura deplin decât la sfârșitul veacurilor, adică la a 2-a venire a lui Hristos.

Totuși până atunci Domnul cheamă la El în marea Familie a Bisericii pe oameni, și caută să unească. Dar cum? Păi aici intervine înțelepciunea extraordinară a Creatorului.

Un lucru e clar: oamenii nu se pot uni singur. Au dovedit-o în mii de ani de istorie. De ce? Pentru că atât timp cât va exista păcat în noi, atunci păcatul ne va dezbina, de la cel mai mic nivel (mama-tată, tată-fiu, frate-frate, familie, prieteni) până la nivel de neamuri, țări, continente…

Singur, Dumnezeu-Omul Iisus Hristos ne poate uni.

Dar cum? Haideți să venim.

Domnul ni se oferă tuturor ca mâncare… Ne oferă nouă celor botezați în numele Sfintei Treimi, Trupul și Sângele Său. Practic Dumnezeu a fost răstignit de răutatea umană… nu doar de cea a iudeilor, ci de cumulul tuturor păcatelor umane care au culminat în atitudinea iudeilor. Cu omul de lângă mine care suferă din cauza răutății mele, Dumnezeu se identifică 100%, și își asumă suferința lui. E ca și cum ar redirecționa răul către El. Și acum răutatea noastră răstignește pe Domnul Hristos.

Dar Domnul primește răutatea și violența noastreă față de El și față de aproapele meu, și în schimb ne adapă cu sângele Său. Sânge – rod al violenței mele. Eu mă împărtășesc iară și iară cu Hristos pentru că sunt încă dușman cu Hristos, altfel ar fi de ajuns odată și să nu mă mai dezlipesc de El. Atât timp cât păcatul lucrează în mine, și LUCREAZĂ! eu încă îi sunt vrăjmaș Domnului și lucrării Lui de iubire față de întreaga lume. Eu practic mă împărtășesc, într-un fel, paradoxal, cu rodul răutății mele… dar un rod transformat… transfigurat…. E ca și cum aș lovi cu ciudă în Hristos și acea lovitură mi-ar oferi ca ricoșeu o mare bucurie în inimă….

Trupul și Sângele Domnului sunt darul lui Dumnezeu pentru om, dar un „ceva” care la început a fost RĂUTATE omenească (violență, crimă, cruce,. răstignire, moarte) și acum s-a tranformat în Înviere, sălășluire a Harului, Bucurie, iertare, delicatețe, blândețe, înțelepciune… toate roadele Duhului Sfânt…

Trupul și Sângele Domnului sunt răspunsul NON-VIOLENT la actul cel mai violent al umanității: Acela de a-L omorî pe Dumnezeu.

Poate veți spune că au fost oameni omorâți mai sângeros și crud. Poate veți spune că au suferit oamenii mai mult decât Hristos. Da, poate așa este… Dar, trebuie să înțelegeți că vorbim în răstignirea lui Hristos de cel mai violent act al umanității din următoarele motive:

1. Nu doar pentru suferința trupească. Ci pentru că Acela pe care L-am omorât S-a prezentat înaintea noastră ca Fiul al lui Dumnezeu și ca Dumnezeu Însuși.

Și noi deși am auzit asta L-am atacat… Practic oamenii și-au atacat Creatorul… L-au respins…

Aici e marea RĂUTATE. Atât de rău a ajuns omul, cea mai cinstită făptură a UNIVERSULUi, omul-capodopera Creației, capodopera lui Dumnezeu, creat să gândească ca Dumnezeu, a ajuns atât de rău în libertatea lui încât își respinge Creatorul.

Aici e marea dramă a omului. Aici rămânem stupefiați de răutatea umanității.

2. Oamenii au răstignit și trimis la moarte pe Cel care le-a făcut atât de mult bine.

Le-a vindecat toți bolnavii, le-a înviat unii dintre morți, le-a înmulțit pâinile, le-a vorbit așa cum nimeni niciodată n-a vorbit pe pământ… A făcut minuni mari și Le-a spus că El și Tatăl Una sunt. Adică Cel ce le vorbea era chiar Tatăl la care ei se închinau și ziceau că-L cinstesc.

Aici e mare dramă a acestui act violent. Nu au omorât doar un om, ci s-au aruncat cu VIOLENȚĂ împotriva Celui ce le făcuse atât de mult bine… Celui la care ei se lăudau că se închină și îi slujesc. Dar de fapt erau în formalism și se făceu totul de fațadă. De aceea vă spun că omorârea lui Dumnezeu este apogeul răutății umane. E maximul devierii. E maximul adâncii în irațional.

Și totuși, Dumnezeu răspunde la acest act de MAXIMĂ VIOLENȚĂ cu MAXIMA SA IUBIRE. De aceea, Cel mai bun lucru pe care putem să-L facem pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a făcut, este să ne împărtășim cu El.

De aici și numele de Sfânta Euharistie (euharisto în greacă înseamnă mulțumesc). E ca și cum am spune că ne împărtășim cu Sfânta Mulțumire.

De ce să-i mulțumim? Pentru că atunci Domnul vine în noi ca antidot al răutății noastre. Trupul și Sângele Domnului vine exact ca opus, ca pansament potrivit exact pe rana mea, ca medicament și tratament potrivit exact pe patima mea.

Dar, Domnul nu vine în noi doar să ne vindece de patimi ci să ne și unească. Căci noi și fără păcate de am fi tot n-am ști să trăim în unitate. De ce? Pentru că viața noastră nu a fost gândită separat de a Lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat omul să trăiască în EL. În sânul Sfintei Treimi. În Dumnezeirea Sa.

Nu mă credeți? Ia uitați ce zice Domnul Hristos în rugăciune Tatălui:

“Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” (Ioan 17, 20-21)

Deci toți să fim una… dar cum? Așa cum Tatăl este în Fiul…. și Fiul în Tatăl…. așa și OAMENII să fie UNA în  NOI, adică în SFÂNTA TREIME.

Omul și întrega Creație nu este dezlipită de Creator. Nu este departe de Creator ci trăiește în sânul Creatorului. Căci nu e niciun loc unde Dumnezeu să nu fie. Nu trăim un univers cu 2 etaje, în care Domnul e sus și noi jos. Nicidecum. Trăim în Dumnezeu. Creația este în Dumnezeu. Dar fără să se confunde cu Dumnezeu.

Iisus Hristos vine în fiecare om care-L cheamă… care-L mănâncă. Și vine și în Ion, și în Elena, și în Cosmin, și în baba Tanța, și în Vasile, și în Andrei. Dar Ion, Elena, Cosmin, baba Tanța, Vasile și Andrei nu știu cum să trăiască ca să fie una. Dar Hristos Cel ce vine în ei, le dă gândul cel bun, le rânduiește viața…. le dă putere să-și schimbe comportamentul… Dar schimbările pe care le propune Hristos în Ion sunt complementare cu schimbările pe care le propune în Elena. Adică se completează atât de bine încât și Ion și Elena să se vindece și să se unească în același timp.

Dar Hristos lucrează în același timp în mod înțelept și complementar și în Cosmin și în baba Tanța și în Vasile și în Andrei… Și practic Domnul știe ce să rânduiască pentru viața fiecăruia…. în așa fel încât aceștia să ajungă să-și schimbe viața trăind unii cu alții, să ajungă să se iubească, să fie una…

Practic Domnul Hristos e marele MANAGER…  El este MINTEA CEA LIMPEDE care are marele plan care lucrează acum pentru întreaga umanitate. Și știe ce să pună în Claudiu ca să nască ceva bun în Ion, și în Iulia ca să nască ceva bun în Claudiu. Și știe cum să rânduască viața tuturor celor 7 miliarde de oameni în așa fel încât pe toți să-i cheme la mântuire.

Care e concluzia? Iisus Hristos care vine în om, unește pe toți oamenii în care El se află. Dar El nu e o parte în Cosmin și o parte în Elena și o parte în Ion. El e întreg în Cosmin, întreg în Elena, întreg în Ion. Și practic deși ni se pare că El se-mparte tuturor în mii și mii de bucățele… de fapt e exact invers, El ne adună pe noi în EL. De aceea spune Biserica că noi toți suntem Trupul lui Hristos. Adică Biserica. Pentru că Iisus Hristos ne adună în El așa cum cloșca își adună puii și ține iubitor sub aripile ei.

Practic unirea pe care o realizează Domnul Hristos prin Trupul și Sângele Lui cu toți cei care se împărtășesc e o mare taină… un mare plan, un excepțional și  infinit de complex plan al Creatorului de la începutul lumii și până la sfârșitul veacurilor. Un plan teribil de complex care unește deodată pe cei morți cu cei vii, pe cei de azi cu cei de ieri, pe tineri cu bătrâni, pe sfinți din cer cu oamenii de pe pământ, pe îngeri cu oameni, Creația toată cu oamenii, cu îngerii și cu Dumnezeu…

Prin Sfânta Euharistie Iisus Hristos nu doar sfințește omul, ci-l integrează că PIESĂ DE PUZZLE în marea FAMILIE A DUMNEZEIRII, a BISERICII pe care El o construiește acum. De aceea, cine se împărtășește cu Hristos și împlinește poruncile Lui, nu doar că se curățește de păcate, ci se regăsește pe sine însuși.

Află cine e. Află ce plan are Dumnezeu cu el. Află de fapt care este locul lui în MAREA UMANITATE. Își află unicitatea extrarodinară și marele dar de la Dumnezeu. Află că fără el, acest motor al umanității, creat de Dumnezeu, nu ar funcționa…

Cam atât pentru această seară.

Sper că ați înțeles cât de cât cum unește Dumnezeu pe oameni.

(Claudiu Balan)