Crucea este steagul de biruință al creștinilor și al Ortodoxiei (joi 13 sept. 2018)

Doamne ajută! Dragilor, în această seară voi continua prezentarea despre Sfânta Cruce. Mai ales că suntem în ajunul zilei Crucii, și în această seară în bisericile ortodoxe s-au înălțat imne de slavă Crucii Domnului.

Mâine este zi de post și sfânta liturghie în biserici. Domnul se răstignește pentru noi și varsă Sângele Său pe Sfânta Masă pentru a ne hrăni pe fiecare… pentru a ne împărtăși pe fiecare din Sine. În această seară voi continua să vă împărtășesc câteva taine din infinita Taină a Crucii.

Practic toată teologia, toate lucrarea de mântuire a Domnului, toate slujbele bisericii, toate rugăciunile, toate suferințele, toate bucuriile, toate ale lumii se adună în Sfânta Cruce.

Crucea este „sădită” în mijlocul pământului. Nu geografic… ci duhovnicesc. Spiritual. Ce face crucea în mijlocul pământului? în mijlocul lumii, al oamenilor? Mijlocește, arbitrează între bine și rău.

Ia uitați ce spune Sfântul Apostol Pavel:

“Acum însă, fiind în Hristos Iisus, voi care altădată eraţi departe, v-aţi apropiat prin sângele lui Hristos, căci El este pacea noastră, El care a făcut din cele două – una, surpând peretele din mijloc al despărţiturii, desfiinţând vrăjmăşia în trupul Său, legea poruncilor şi învăţăturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou şi să întemeieze pacea, și să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-un trup, prin cruce, omorând prin ea vrăjmăşia.” (Efeseni 2, 13-16)

Prin cruce Dumnezeu omoară vrăjmășia omului cu Dumnezeu. De prima dată când a păcătuit, Adam s-a depărtat de Dumnezeu, s-a ascuns efectiv în tufiș, fiindu-i frică de El. De atunci și până la venirea Domnului Iisus Hristos în lume, căderile repetate ale oamenilor, i-au depărtat din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Și păcatul s-a făcut ZID între om și Creatorul său. Nu pentru că Dumnezeu a rânduit așa, ci pentru că omul de rușine, nu se mai poate apropia… și nu numai de rușine, dar și din cauza apropierii din ce în ce mai mult de duhurile cele rele, de duhurile diavolului.

Omul după cădere, a căzut din ce în ce mai mult în mâinile diavolului. În mâinile acestui înger căzut, care a fost cel mai mare înger din ceruri…. Care din invidie, vrea să omoare și pe oameni, și să-i tragă în iad.

Nu e o poveste. Evanghelia e plină de vorbe ale Domnului Iisus Hristos despre lucrarea demonilor în lume și în oameni. Acest înger a căpătat de la oameni atâta putere asupra lor, încât înainte lui Hristos, se considera pe sine stăpânitor al acestei lumi. De fapt chiar Domnul îl numește așa.

Iată ce zice Domnul:

“Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine.” (Ioan 12, 31-32)

Dumnezeu vine să ne ia din mâinile celui rău, și să ne tragă la El. Dumnezeu vine să surpe vrăjmășia care s-a instaurat între El și om. Vine să spună: „Omule, te iubesc! și-ți vreau numai binele, și atât de multe ți-am pregătit”

Înainte de întruparea Domnului, lumea era în mâinile diavolului… Căci toți mureau și se duceau în iad. Dar astăzi lucrurile s-au schimbat.

Da, și azi oamenii fac păcate mari!

Da, și azi oamenii sunt părtași ai duhurilor rele!

Dar, Hristos Care s-a coborât la iad e alături de fiecare om în căderile lui. Și de ar cădea omul atât de adând în păcate… acolo îl va întâlni pe Hristos Care-i va întinde mâna. Căci acolo “unde s-a înmulţit păcatul, a prisosit harul” (Romani 5, 20).

Practic, astăzi deși mulți oameni și-au vândut sufletul diavolului, totuși diavolul nu mai are stăpânire asupra lor ca înainte. De ce? Căci îi poate pierde într-o clipă. Cel mai mare golan se poate converti și deveni cel mai mare apostol al Domnului. Un om cu viața plină de răutăți, se poate pocăi pe patul morții.

Dar ce zic eu…? Și după moarte, chiar de ajunge omul în iad, Biserica, adică noi creștinii, împreună adunați la Liturghie, putem cere Domnului să-i ierte și să-i aducă în rai.

Hristos răstignit pe Cruce, capătă putere asupra întregii lumi. Căci Tatăl i-a dat lui toată puterea în cer și pe pământ. În iad sau în rai….

Paradoxal, orice ar face omul, oriunde s-ar duce, Iisus Hristos îl așteaptă blând și smerit. Ori în iadul cel mai adând, ori în bucurie, în iubire, în Creație, în dragostea celor din jur, în tot ce există. Iisus Hristos va deveni totul în toate. Toate ale Universului sunt create pentru El și de El. Și în El se află toată Creația.

Prin Botezul Domnului în Iordan, toate apele se sfințesc, toată creația se sfințește….. De la Întruparea Fiului lui Dumnezeu, toată creația stă în legătură directă, cu Iisus Hristos Creatorul.

Crucea este dacă vreți promisiune. Este profeție și împlinirea profeției.

Profeția: Răul va fi scos din lume, și din oameni. Vrăjmășia dintre Dumnezeu și om va dispărea.

Împlinirea profeției: Iisus Hristos este primul Om care ajunge desăvârșit să se sfințească, să se îndumnezeiască. Și promite tuturor că-i va curăța, lumina și îndumnezei.

Crucea este steagul de biruință al creștinilor și al Ortodoxiei.

Crucea așezată pe bisericile noastre din toată lumea, este o promisiune FERMĂ a lui Dumnezeu, că răul și răutatea din comunitățile noastre va dispărea. Căci El putere are asupra duhurilor rele, și asupra întregii lumi. Putere are Domnul să ne vindece pe toți.

Crucea este lumină. Este izvor de har și lumină. Căci pe Cruce Domnul arată tuturor, că nu se va da înapoi de la nimic pentru a-și arăta iubirea față de om. Și pe cruce, iubirea lui Dumnezeu învinge lucrarea diavolului. Pe cruce iubirea Domnului e mai puternică decât răutatea oamenilor. Pe cruce lumina iubirii lui Hristos e mult mai puternică decât întunericul morții. De aceea Crucea Domnul izvorăște lumină. Lumină dumnezeiască… lumină vindecătoare… Crucea Domnului este izvor de Har.

Căci ce este Crucea, decât cel mai MARE GEST DE IUBIRE din întreaga istorie a CREAȚIEI. Din acest gest de iubire izvorăște către oameni râuri de iubire…. Râuri de har….

Pentru cei ce se căiesc de păcatele lor, și vor să renunțe la lucrarea diavolului din ei, Domnul îi întâmpină cu mult Har și-i curățește, și-i luminează. De aceea toate Sfintele Taine ale Bisericii sunt izvorâtoare de Har, dar izvorul Harului este Crucea. De aceea Crucea este pusă peste toate obiectele Bisericii. Pe turle, pe uși, pe geamuri, pe scaune, pe icoane, pe catepeteasmă, pe sfânta masă, pe potir, pe disc, pe sfintele vase, pe veșmintele preoților, peste tot…

Toată biserică e pecetluită la propriu cu crucea. De ce? Pentru a ști toți, și creștinii și vrăjmașii Bisericii că TOATĂ LUCRAREA DE MÂNTUIRE A LUI DUMNEZEU CU OMUL are la bază iubirea Sa de vrăjmași, JERTFA SA PE CRUCE. Are la bază: IERTAREA.

Nu din MÂNDRIE a făcut Domnul toate. Nu din dorință de slavă. Ci pentru om a făcut toate. Nu din duh de răzbunare. Nu din duh de ceartă. Ci din dragoste față de om.

Toate ale Bisericii sunt pecetluite cu CRUCEA căci în esență toate au în spate iubirea Tatălui care a trimis pe Fiul în lume. Și cine va rezista iubirii lui Dumnezeu? Ce este mai tare decât iubirea lui Dumnezeu?

Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Dumnezeu? întreabă Sf. Ap. Pavel?

“Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Precum este scris: „Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere”. Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit. Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.” (Romani 8, 35-39)

Am vorbit mult de iubirea și dreptatea lui Dumnezeu.

Dar Crucea Domnului este și JUDECATĂ PENTRU LUME. Și iată ce zice Domnul:

„Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.” (Ioan 12, 31)

Prin Cruce, Domnul Hristos desparte binele de rău. Arată clar care este Calea Adevărului și care este calea minciunii. Crucea este dacă vreți ca Moise care desparte apele. Căci în lume binele este mereu amestecat cu răul în lucrările noastre… în sufletele noastre… în societatea noastră.

Crucea este acel FAR care arată ADEVĂRUL și CALEA. Crucea dezvăluie dacă vreți, sau DĂ PE FAȚĂ răutatea lumii. Crucea FACE RĂUTATEA PRIVELIȘTE LUMII:

De ce? Pentru că arată finalitatea răului. Pentru noi cei care încă suntem fascinați de rău… de păcate, de plăceri, de hoții, de golănii, de egoism, Dumnezeu ne spune: Fraților, răul pe care-l faci, cu voie sau fără de voie, aici duce: LA MOARTE.

Dacă pe mine M-au omorât, și pe voi vă vor omorî. Dacă cu lemnul verde au făcut aceasta, adică L-au răstignit pe Hristos fără păcate, ce va face oare cu lemnul uscat…? Ce vom face noi cei plini de lucrarea răului? Diavolul ne va omorî și pe noi.

Crucea arată, că până la urmă diavolul ne va omorî și pe noi. Și va râde de noi… Asta dacă nu întindem mâinile sufletului către Hristos.

Crucea este JUDECATA acestei lumi, căci dă pe față lucrările diavolului… și-l deposedează de putere. Îl pedepsește. Îi reduce enorm din atribuții. De la Cruce și până astăzi, și de astăzi în veșnicie, diavolul nu mai poate face nimic omului cu Dumnezeu. Cine se botează în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și se împărtășește cu Trupul și Sângele Domnului, are pe Dumnezeu în El.

Se facă purtător de Dumnezeu și diavolul nu se mai apropie de el.

Prin Cruce, Iisus Hristos aduce pe Duhul Sfânt în lume.

Iată ce spune Domnul:

“Dar Eu vă spun adevărul: Vă este de folos ca să mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi. Şi El, venind, va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată. De păcat, pentru că ei nu cred în Mine; de dreptate, pentru că Mă duc la Tatăl Meu şi nu Mă veţi mai vedea; și de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat.” (Ioan 16, 7-11)

Dragilor, vă mai spun o taină pe care ne-o spun Sfinții Părinți.

Când este înscăunat ca Împărat al întregii Creații Iisus Hristos de Tatăl? Pe Cruce.

Dacă în lume regii devin regi prin calitățile lor de conducători, sau prin simplu fapt că sunt fii moștenitori, Iisus Hristos devine Împărat al întregii Creații prin smerenia Crucii. Practic pe Cruce, paradoxal, Domnul se smerește la maxim. Dar și se înalță la maxim. Ce taină!

Se smerește la maxim, căci niciodată și nicăieri, Dumnezeu nu a fost mai batjocorit decât pe Cruce. El-Creatorul, El-Domnul lui Israel, El – Dătătorul Legii, El – Viața noastră.

Dacă vreți o imagine mai plastică,  gândiți-vă că mama noastră s-ar lăsa batjocorită de noi, scuipată, biciuită, mințită, terfelită, schinguită și apoi omorâtă…. și n-ar spune nimic… Deși ea ne-a dat viață și s-a jertfit pentru noi să ne crească.

În același timp, acest gest de maximă smerenie al Domnului, arată și MAREA LUI PUTERE. Căci asta arată că nimic nu-L poate clinti din voia Lui. Că nimic nu este mai puternic decât El.

Crucea Domnului este poartă a schimbărilor sufletești. Toți câți vor să se întoarcă la Dumnezeu, prin Crucea Domnului se schimbă. Căci oricine păcătuiește, pironește pe Hristos pe Cruce prin păcatele Sale. Căci zice Sf. Maxim că Hristos stă răstignit pe Cruce până la sfârșitul acestei lumi. Deși păcătuim și-L pironim pe Cruce, El ne iartă… și caută la sufletul nostru.

Crucea e simbolul schimbării. Toate se vor schimba cândva în bine. Toate ale vieții mele, ale familiei mele, ale neamului meu, ale țării mele, ale lumii întregi, se vor schimba cândva în Bine. Și răul va dispărea. Putere are Dumnezeu ca pe toate să le refacă. Pe toate cele stricate de diavol și de om în lume. Putere are Dumnezeu să refacă sănătatea noastră, sufletele noastre… să plinească neputințele noastre…

Crucea e semnul lui Iisus Hristos, și când se va sfârși lumea, când va veni pe norii cerului, Domnul va fi întâmpinat de apariția semnului crucii pe cer.

Crucea e începutul și sfârșitul mântuirii noastre.

Cam atât pentru această seară.

(Claudiu Balan)