Buna Vestire. Dumnezeu a creat pe om, nu ca un experiment în desfășurare, ci ca pe cel mai mare proiect al Său
Dragilor, în această seară vreau să vă vorbesc despre marea sărbătoare a Bunei Vestiri. Ieri a fost sărbătoarea și astăzi e odovania praznicului, adică sfârșitul lui. Odovania este deobicei la 8 zile. Adică sărbătorile mari, țin 8 zile în Biserica Ortodoxă.
Asta ce înseamnă? Că dacă avem Nașterea Domnului pe 25 decembrie, odovania va fi după 8 zile pe 1 ianuarie. Adică timp de 8 zile în Biserică se vor cânta imne de bucurie despre acest eveniment. Sărbătoarea Învierii Domnului are odovania la 40 de zile. Adică avem 40 de zile de bucurie în care să-L lăudăm pe Dumnezeu.
Acum în postul Mare odovania e doar de o zi. Nu știu să vă explic de ce. Dar haideți să vedem despre ce este vorba.
De ce se numește sărbătoarea Buna Vestire? Pentru că îngerul Domnului aduce Mariei o veste bună. Care este această veste bună? Îngerul vine și anunță pe Maria că Dumnezeu vrea să se facă om.
Sfântul Grigorie Palama în acord cu toți sfinții părinți spun că aceasta este cea mai mare TAINĂ a Creației. Mai mare și decât Creația. Întruparea lui Dumnezeu este mai mare decât Facerea Lumii în sine. Dacă la început Dumnezeu face din nimic prin înțelepciunea, puterea și iubirea Lui toate cele ale creației…. și le face atât de frumoase… așa de dumnezeiești…. Acum se întâmplă ceva mai înalt: Dumnezeu vrea sa ia forma materiei create de El.
Mai întâi de toate haideți să discutăm despre această primă problemă: De ce vrea Dumnezeu să se facă om?
Eu în alte seri biblice am tot discutat această problemă și am dat multe detalii, dar cred că e bine să recapitulăm puțin și să contemplăm iarăși această mare taină. Mai întâi de toate e bine să știți că hotărârea întrupării lui Dumnezeu ca om nu a fost influențată de alegerile oamenilor. Este o hotărârea luată de Dumnezeu mai dinainte de facerea lumii. Chiar Sfântul Apostol Petru ne confirmă acest aspect:
„Ştiind că nu cu lucruri stricăcioase, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din viaţa voastră deşartă, lăsată de la părinţi, ci cu scumpul sânge al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat şi neprihănit, Care a fost cunoscut mai dinainte de întemeierea lumii, dar Care S-a arătat, în anii cei mai de pe urmă, pentru voi (..)” (1 Petru 1, 18-20)
Sf. Petru spune că mielul nevinovat și neprihănit care urma să se aducă jertfă pe Cruce și să curățească păcatele noastre cu sângele Său, a fost cunoscut „mai dinainte de întemeirea lumii.”
Dumnezeu – Sfânta Treime știa înainte de face lumea, și așa au hotărât ca Fiul Să se facă om. Dar motivația pentru care Dumnezeu se face om nu este exclusiv datorată căderii omului în păcat și mântuirii lui… Dumnezeu S-ar fi făcut om și dacă Adam și Eva nu păcătuiau.
Discuția e pur ipotetică pentru a vă ajuta să înțelegeți mai bine Întruparea. Căci nu s-ar fi putut întâmpla altfel. Nu pentru că Dumnezeu a predestinat, ci pentru că a știut dinainte toate alegerilor oamenilor. A insista pe discuții de genul: Ce-ar fi fost dacă… e o greșeală. Căci Dumnezeu știind dinainte de facerea lumii toate, de aceea a și luminat pe profeți să vorbească despre Întruparea Sa, despre patimi, despre învierea, despre Iisus Hristos ca mântuitor al tuturor neamurilor, și așa mai departe.
Dumnezeu Se face om pentru a arăta cât de mult cinstește pe om.
E ca și cum eu m-aș face website ca să le arăt site-urilor mele când de mult le cinstesc creându-le. E ca și cum olarul se face vas de lut pentru a fi așezat în cuptorul cu foc alături de celelalte vase, pentru a suferi împreună cu ele. E ca și cum sculptorul se face statuie pentru a le arăta celorlalte statui cât de multă iubire și sârguința a pus în lucrul său, încât nu se sfiește să poarte un asemenea chip.
Dumnezeu a creat pe om, nu ca un experiment în desfășurare, ci ca pe CEL MAI MARE PROIECT AL SĂU. Dragilor, omul este capodopera Creației.
Omul este maximul pe care Dumnezeu L-a creat! Dacă Dumnezeu ar fi putut face ceva mai frumos decât omul, L-ar fi zidit. Marele Maestru al Universului își arată toată genialitatea Sa atunci când creează pe om. Îl face atât de frumos pe om încât El Însuși să poată încăpea și lucra ca om. Buna Vestire este momentul când Dumnezeu Cel Necreat se face Creatură. Și asta nu doar temporar pentru ridicarea omului, ci în veșnicie.
Știți, am observat adesea cum nouă oamenilor ne place să stăm în preajma altor oameni mai puternici. Ne place să fim băgați în seamă de ei. Ne place să ne lăudăm că am vorbit cu nu știu ce director, președinte, CEO, manager, primar, prefect, deputat, etc… Ne place să ne pozăm alături de vedete, de mari personalități ale lumii… și păstrăm acestea ca amintire, înveșnicind oarecum momentul pentru viața noastră. Ne place să stăm la masă cu ei, să ni-i facem prieteni pentru a deveni și noi cinstiți de oameni, așa cum sunt și ei.
Stăm în preajma lor pentru a împrumuta din celebritatea și puterea lor. Pentru ca oamenii văzându-ne cât mai des cu ei să ne asocieze și pe noi cu puterea lor, cu înțelepciunea, cu talentul, cu banii, cu celebritatea lor. În schimb ne rușinăm să stăm lângă cei săraci. Să mâncăm cu ei, să vorbim cu ei, să-i salutăm… Tot din același motiv, pentru a nu fi asociați cu sărăcia lor, cu boala lor, cu mirosul lor, cu neputința lor… noi vrând să apărem ca oameni puternici în fața celorlalți.
Dumnezeul nostru ne face cinstea de a veni printre noi oamenii. „Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân.” (Luca 19, 5)
Ce cinste a făcut Iisus Hristos lui Zaheu, vrând să mănânce în casa lui! Cum ar fi astăzi să vină Donald Trump la Botoșani și să stea la masă în casa unui român? Cum s-ar uitat toți la acest frate al lor? L-ar cinsti căci toți căci unul mai sus decât toți l-a cinstit cu această mare onoare.
Dumnezeu nu ne creează pur și simplu ca pe un set de LEGO și apoi ne lasă să ne desfășurăm. Ci Dumnezeul nostru se face El Însuși ca noi, și vine printre noi, și trăiește o viață ca noi. Dumnezeu „se strânge” din toată măreția Lui și încape în pântecele unei Fecioare. Dumnezeu se Face om și ajunge prunc în pântecele Fecioarei, dar este în același timp în cer. Și în tot Universul.
Așa mărturisim în sâmbăta mare: “În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, în rai cu tâlharul și în cer de-a dreapta Tatălui ești Hristoase Dumnezeul nostru.”
Nu vă închipuiți ce cinste mare este pentru noi oamenii ca Dumnezeul nostru să rămână om în veșnicie! Dacă Dumnezeu (prin absurd presupunând, de dragul argumentării) S-ar fi făcut urs și ar fi rămas urs în veșnicie, cum a fi considerat noi acest animal? Ne-am fi dat seama că e foarte special… i-am fi analizat din milimetru în milimetru viața pentru a înțelege ce este atât de special la acest animal.
Dumnezeu Se face om pentru a arăta SENSUL vieții omului. Dumnezeu Se face om pentru ca pe om să-L îndumnezeiască. Scopul vieții tale este să devii dumnezeu.
„Iisus le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că „Eu am zis: dumnezei sunteţi?”” (Ioan 10, 34)
Până la îndumnezeire omul trebuie să treacă prin lepădarea de patimi și prin iluminare.
De ce nu S-a făcut Dumnezeu om imediat după căderea lui Adam și a Evei? De ce a așteptat Dumnezeu în jur de 5000 de ani până să se întrupeze? O întrupare pe care a promis-o Evei imediat după cădere când i-a spus că din sămânța ei se va naște Acela care va zdrobi capul diavolului.
Cinci mii de ani e mult… e foarte mult. De ce atât ? Pentru a le arăta oamenilor că singuri nu pot să-și ofere fericirea. Pentru a se convinge că omul fără de Dumnezeu decade tot mai rău… tot mai adânc. Pentru a ne face să ne dorim întoarcerea la sursa vieții, la Creatorul nostru. Au trecut 5000 de ani și pentru a pregăti Dumnezeu această venire a Lui în lume, profețind-o prin prooroci, și pregătind totul pas cu pas, minuțios.
Timpul istoric ales pentru întrupare este unul PERFECT, special rânduit pentru ca lucrarea de mântuire a lui Iisus Hristos să aibă efecte maxime. Buna Vestire este sărbătoarea care amintește despre cea mai frumoasă veste pentru noi oamenii.
Mi-aduc aminte când eram copil și stăteam la țară câte două săptămâni și mă plictiseam și tare mi-era dor de mama, și stăteam numai cu ochii pe mașinile care treceau pe pod pentru vedea dacă vine autobuzul cu mama mea dragă. Vestea ca vine mama era cea mai dorită de mine… aducea cea mai mare bucurie sufletului meu. Chipul și vocea mamei pe care o vedeam din depărtare aducea lumina în sufletul meu.
În perioada Domnului Hristos veștile circulau greu, ne existând mijloace de comunicare rapidă. De aceea veștile de la Împărat la cetățenii întregului imperiu erau trimise prin oameni, prin solii împăratului. Și poporul îi primeau cinstindu-i știind că veștile de la împărat sunt cele mai importante, și că de acolo poate veni și binele și răul. Vestea bună adusă de la împărat era așteptată de întregul imperiu.
De data aceasta Împăratul Ceresc aduce veste bună întregii umanități: Eu mă voi face om și voi fi cu voi până la sfârșitul veacurilor. Evanghelia înseamnă în limba greacă: Vestea ce bună. Evanghelia pe care au propovăduit-o apostolii în lumea întreagă este de fapt această VESTE BUNĂ.
Mergeau la popoarele păgâne și le ziceau așa: Veste bună vă aducem vouă, Dumnezeu-Creatorul S-a făcut om, ca pe om să-l mântuiască.
Singura veste cu adevărat bună din întreaga creație, aceasta este. Întruparea lui Dumnezeu este Vestea Bună care vestește adevăratul bine din care va izvorî tot binele umanității.
Dar Dumnezeu nu se face om prin sămânță bărbătească… căci sămânța era deja stricată de păcat. Ci prin puterea Duhului Sfânt se zămislește pe Sine în pântecele Fecioarei Maria, îndumnezeind firea umană, deschizând-o către toată darea cea bună și către tot darul cel desăvârșit.
Îngerul Gavriil anunță pe Fecioara Maria că va lua în pântece și va naște fiu, dar nu orice fiu ci FIUL CELUI PREA ÎNALT. Maica Domnului este deacord și zice: „Fie mie după cuvântul tău!” Și prin DA-ul Maicii Domnului începe vindecarea întregii omeniri.
E o sărbătoare atât de mare și atât de multe ar fi de zis, de contemplat. Cam atât pentru această seară.
Nu vreau să vă depășesc timpul de o oră.
(Claudiu Balan)