Gânduri despre Înviere (3): Bucuria Învierii nu este auto-sugestie ci este consistentă!

Hristos a înviat, dragilor!

Cu ajutorul Domnului vă aduc și astăzi câteva gânduri despre Învierea Lui.

Știți de ce la fiecare utrenie preotul scoate Sfânta Evanghelie și o așează în mijlocul bisericii spre închinare? Eu am aflat de abia astăzi și m-am bucurat.

Am fost la Sfânta Liturghie la Biserica Sf. Nectarie și Sf. Efrem unde a fost hram și acolo, spre sfârșitul utreniei, preotul protos (cel care conduce slujba) a ieșit în mijlocul bisericii, sub policandru, adică sub Pantocratorul din cupolă, având în mână Sfânta Evanghelie și Crucea. Apoi ne-a chemat să le sărutăm.

Și astfel fiecare creștin își aștepta rândul în liniște pentru a săruta Evanghelia și Crucea, doar că de data aceasta eu personal am avut o surpriză. Când mi-a venit rândul și m-am aplecat să le sărut, pretul mi-a zis: „Hristos a înviat!”. Eu după ce am ridicat capul am răspuns și eu surprins cu „Adevărat a înviat” Atunci am înțeles că preotul în acea poziție simboliza pe îngerul care a dat la o parte piatra mormântului lui Hristos și le-a arătat femeilor mironosițe că El nu mai e acolo, ci a înviat.

Vestea învierii este VESTEA CENTRALĂ, ESENȚIALĂ a întregii activități a Bisericii lui Hristos, de aceea preotul s-a așezat în punctul central al naosului. Oricând veți săruta Evanghelia, la orice slujbă, în orice împrejurare, să știți că ea îl simbolizează pe Hristos dar și VESTEA CEA BUNĂ adusă de El în lume.

Hristos a înviat și apoi S-a înălțat la cer, dar ne-a lăsat nouă VESTEA CEA BUNĂ a ÎNVIERII SALE dar și toate PORUNCILE SALE, adică Evanghelia.

Preotul stă acolo ca și cum ar spune: Domnul a înviat dar ne-a lăsat porunca iubirii Sale, ne-a lăsat și Trupul și Sângele Său, ne-a trimis nouă pe Duhul Său cel Sfânt, Mângâietorul.

Evanghelia simbolizează poruncile Sale, crucea simbolizează jertfa Euharistică (adica Sf. Împărtășanie), policandru aprins complet arată LUMINA ÎNVIERII, așezarea chiar sub cupola centrală a bisericii arată că Hristos S-a înălțat la cer și s-a dus să ne pregătească loc.

În practică, la utrenie evanghelia se așează pe un stativ și nu se mai pune și crucea, și preotul nu mai spune fiecăruia „Hristos a înviat!”. Dar acest lucru pierde tot farmecul gestului.

Vecernia ca slujbă arată timpul Vechiului Testament, de aceea numai în cadrul ei se citesc pasaje din Vechiul Testament. Utrenia ca slujbă arată timpul Noului Testament, vremea lui Hristos-Mesia.

Utrenia arată în principal Învierea Domnului. Apoi Sfânta Liturghie ca slujbă arată un timp ESHATOLOGIC, adică intrăm în VEȘNICIE, trecem deja de timpul acestei vieți.

Din acest lucru vreau să rețineți că VESTEA ÎNVIERII nu este doar centrală slujbelor Bisericii lui Hristos, ci este COLOANA VERTEBRALĂ sau VIȚA din care pleacă toate mlădițele.

Dacă nu ar fi Înviere din morți, dacă Hristos n-ar fi înviat am fi fost de râs creștinii… căci orice am fi făcut, tot în moarte am fi ajuns.

O să-l aduc aici înaintea voastră ca martor pentru acest lucru pe Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae care ne vorbește despre vestea Învierea Domnului într-un mod aparte.

„Pastile sunt in Ortodoxie „sarbatoarea sarbatorilor”. Daca sarbatoarea este o țâșnire de viata dumnezeiasca in creatie si ca atare o tasnire de lumina mai presus de fire, Pastile sunt tasnirea deplina a vietii dumnezeiesti in existenta noastra crestina.

Natura noastra omeneasca nu mai e straluminata numai trecator de o raza dumnezeiasca, care arata ca ea nu e de la sine si singura existenta, ci aceasta natura e strabatuta deplin si pentru veci de viata dumnezeirii, e transfigurata, pnevmatizata, ridicata din inlantuirea procesului de corupere continua care duce trupul nostru la descompunere, iar sufletul in iadul tenebrelor.

De aceea Pastile sunt o explozie de bucurie, care perpetueaza explozia de bucurie a ucenicilor care au vazut pe Domnul inviat.

Bucuria aceasta are atata entuziasm in ea, incat ea e ca o „sfanta betie”, ca o „betie treaza” de care vorbeste Sfantul Grigorie de Nyssa.

E ca o „betie treaza”, pentru ca e produsa de cea mai autentica dar si cea mai minunata realitate, realitatea neasemanat de frumoasa a vietii vesnice si plenare, mai frumoasa si mai minunata decat si-o poate inchipui orice imaginatie, motiv pentru care Sfantul Grigorie de Nyssa spune ca ingerii nu pun in functie nici o imaginatie, pentru ca realitatea pe care o vad intrece orice imaginatie.

Femeile mironosite afland de la inger despre Invierea Domnului, alearga „cu frica si cu bucurie mare” sa duca aceasta veste ucenicilor. Justificand bucuria lor, primul cuvant pe care li-l adreseaza Iisus cel inviat la intalnirea cu ele, este: „Bucurati-va!” (Matei XXVIII, 9).”

Chiar, voi știați că sunt 3 mari evenimente redate în Sfânta Evanghelie în care am fost îndemnați să ne bucurăm? Am fost îndemnați chiar de Dumnezeu să ne bucurăm!

Iar asta nu e puțin lucru, e semn că acolo e o mare lucrare a lui Dumnezeu pentru noi, un mare dar.

1. La Buna Vestire când îngerul Gavriil vine și-i spune Fecioarei Maria că a fost aleasă să primească în pântece pe Fiul lui Dumnezeu

Acum îngerul îi spune „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.” (Luca 1, 28). Să râvnim la curăția Maicii Domnului și la smerenia Ei și astfel vom afla mult HAR în inima noastră de la Dumnezeu. Domnul vrea să zică tuturor la fel cum i-a zis Maicii Domnului. Abia așteaptă Domnul să-mi spună: „Claudiu, bucură-te că acum ești și tu plin de Har, și Eu sunt cu tine”. La fel fiecărui om care crede în El și-L iubește.

2. La Nașterea Domnului în Betleem.

Cei 3 magi ajung călăuziți de stea la Betleem în staulul unde era Maica Domnului cu pruncul Iisus și cu Iosif, și zice Evanghelia:

9. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul.
10. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.
11. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Matei (2, 9-11)

Vedeți cum spune: s-au bucurat cu bucurie foarte mare. Acesta e bucuria omului care îl află pe Iisus Hristos în viața Lui.

La nașterea Domnului în Betleem, participă și îngerii la bucuria oamenilor:

9. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare.
10. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.
11. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.
12. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle.
13. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:
14. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! (Luca 2, 9-14)

Vedeți cum zice, „vă binevestesc vouă bucurie mare”.

Ceata îngerilor cântă de bucurie înaintea oamenilor pentru că Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ.

3. La Înviere

Femeile mironosițe, foarte bucuroase de faptul că Iisus a înviat fug cu bucurie să anunțe pe ucenici, dar în drumul lor îl întâlnesc chiar pe Iisus:

8. Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui.
9. Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat. (Luca 28, 8-9)

Vedeți, Însuși Domnul zice: BUCURAȚI-VĂ! Să ne bucurăm de vestea Învierii lui Hristos! Dar cum?

„În biserici binecuvântați pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israel” zice în Săptămâna Luminată o cântare când preoții intră cu Sf. Evanghelie la Liturghie. Din Biserică ne putem lua bucuria, împărtășindu-ne zilnic cu Hristos!

Revin acum, bucuria Învierii nu e doar una sugestivă, una în care ne auto-sugerăm că trebuie să ne bucurăm. Bucuria Învierii este consistentă! Este o lucrare reală a Lui Dumnezeu în lume, în inimile noastre. Îl las în continuare pe pr. Stăniloae să ne mai vorbească despre această bucurie.

„Femeile mironosite se bucura nu numai pentru ca-l vor vedea iarasi pe invatatorul iubit, ci pentru ca invierea Lui inlatura in general moartea ca sfarsit al vietii noastre, deschizandu-i orizontul eternitatii.

Aceasta este si cauza bucuriei noastre din orice timp. În viata noastra, a crestinilor, s-a produs prin Invierea lui Hristos o schimbare radicala, in ea a patruns o lumina nesfirsita, continutul ei a capatat o valoare incomensurabila, ea s-a umplut de o bucurie inepuizabila. Iisus a confirmat cu autoritatea Lui dumnezeiasca justetea bucuriei de care au fost cuprinse femeile mironosite. El nu le-a indemnat sa se bucure pentru simplul fapt ca vor fi iarasi cu El, ci pentru semnificatia generala noua si plina de fericire pe care o are Invierea Lui pentru cei ce cred in El.

Aceasta confirmare a produs-o Hristos de atunci incoace continuu: faptul ca Apostolii au fost in stare sa moara pana la unul pentru marturia Invierii lui Hristos, faptul ca marturia aceasta a produs milioane de mucenici si de sfinti, ca cei credinciosi nu pot gasi sens existentei lor fara aceasta Inviere, e o repetare continua a confirmarii Invierii date de catre Hristos.

Existenta noastra s-a umplut prin Invierea Domnului de bucuria prin excelenta, de o bucurie reala, consistenta si durabila.

Bucuria Invierii nu e nici trecatoare, nici nedeplina. E bucuria prin excelenta, pentru ca e bucuria eterna si deplina. De aceea, nimeni nu trebuie sa fie trist in noaptea Invierii. Nimeni nu trebuie sa planga. Caci toate motivele de intristare apar acum fara insemnatate fata de biruirea mortii. De ce sa ne intristam de pricini care ne conduc spre moarte, cand stim acum ca prin moarte trecem la viata vesnica.

În cuvantul Sfantului Ioan Gura de Aur din noaptea de Pasti se spune: „Nimeni sa nu planga pentru saracie, ca s-a aratat imparatia pentru toti. Nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate, ca iertare din mormant a rasarit. Nimeni sa nu se teama de moarte, ca ne-a eliberat pe noi moartea Mantuitorului”.

Toate zilele timpului, toate zilele anului au devenit sarbatori, etape ale inaintarii in lumina, ducandu-ne tot mai aproape de marea lumina eshatologica.

Mai bine zis, timpul intreg a devenit un ajun al duminicii vesnice, al petrecerii vesnice in lumina descoperita a invierii, cum zilele saptamanii, zile inchinate sfintilor care au trait timpul in aceasta lumina a invierii, sunt sarbatori pregatitoare pentru duminica invierii, cum au fost si pentru ei.

Precum bucuria invierii intrece toate bucuriile si copleseste toate tristetile, asa lumina ei intrece toate luminile revelatiei nedepline din Vechiul Testament.

Acolo un stalp de foc conducea un popor dintr-o robie pamanteasca intr-o libertate pamanteasca exterioara; acolo Moise le facea cunoscuta voia Lui Dumnezeu ascuns in intuneric si simtit in parte doar de el insusi.

Aci Dumnezeu insusi, Soarele Hristos ne lumineaza, aratat prin Invierea Sa din morti in mod deplin, si ne conduce spre libertatea si viata deplina a vietii eterne: „In locul stalpului celui de foc a rasarit Soarele dreptatii, in locul lui Moise, Hristos, mantuirea sufletelor noastre”.”

Gândiți-vă, ce mare e vestea Învierii!

Ești sărac și așa probabil ai să rămâi toată viața? Nicio grijă Domnul a pregătit o împărăție plină de Darurile Sale cele bogate pentru toți oamenii. Acolo nu mai există sărac sau bogat, cinste sau hoție, proprietate privată sau fugă după averi, acolo toate sunt ale tuturor.

Ești bolnav și nu mai ai nicio speranță? Încă puțin și treci prin moarte la viață, acolo unde nu mai există durere, boală sau întristare, acolo vei fi sănătos veșnic, și Dumnezeu îți va bucura inima în veci de veci.

Ești singur? Încă puțin și vom fi cu toții în Împărăția Cerurilor unde Dumnezeu cuprinde în iubirea Sa pe toți.

Orice gând care ne întristează nu are puterea să se ÎNVEȘNICEASCĂ în noi și să creeze în noi DEZNĂDEJDE TOTALĂ, pentru că la un moment dat viața mea se va întâlni cu VIAȚA LUI HRISTOS, și atunci toate cele rele vor pieri.

Ce să mai zic că oamenii în suferință ar trebui să primească vestea Învierii lui Hristos cu bucurie ACUM, căci Domnul naște în noi  prin ÎNVIEREA SA iubirea față de aproapele. Și atunci eu cel ce nu sufer să mă duc să-l mângâi pe cel ce suferă. Eu cel ce nu sunt singur să merg să-i alin suferința singurătății, a bolii, a sărăciei aproapelui meu care suferă.

Orice rău ați trăi acum sau orice experiență degradantă ați trăit până acum, nu are puterea să se înveșnicească și să vă doboare total. De ce? Pentru că Hristos a înviat!

Dacă Hristos a înviat, totul e RECUPERABIL! În Dumnezeu nimic nu e pierdut!

Orice pare că ați pierdut, în Dumnezeu, în relația cu El, acum sau în Împărăția Cerurilor, poate fi recuperat!

Cam atât pentru această seară.

Ne auzim mâine pentru alte gânduri despre Înviere!

(Claudiu Balan)