Botezul Domnului în Iordan este sărbătoare botezului meu (5 ian. 2019)

Dragilor, în această seară voi face a 2-a prezentare despre Botezul Domnului în Iordan. Prezentarea va cuprind imne ale Sfântului Efrem Sirul la Arătarea Domnului, adică la Botezul în Iordan.

Pentru cei noi veniți pe grup, reamintesc formatul serilor biblice. 1 oră prezentarea și apoi în partea a 2-a întrebările, discuțiile, răspunsurile…

Mâine e praznic mare. Sfinții Părinți vorbesc despre el ca despre o nouă naștere a lumii. E prima dată când Stăpânul lumii, Dumnezeu, este anunțat oficial ca Mesia venit între oameni. E prima dată când Creatorul începe să lucreze în mod văzut prin Iisus Hristos

E prima dată când creația își atinge Creatorul cu mâna… căci Sf. Ioan atinge la Botez capul Stăpânului.

Prin căderea lui Adam a avut de suferit întreaga făptură. Prin întruparea lui Dumnezeu ca om, se reface nu numai firea umană ci întreaga Creație.

Căci apa e prezentă peste tot, așa cum vă spuneam aseară, și sfințind apa, Domnul sfințește toate. Când Iisus intră-n apele Iordanului, Duhul Sfânt se pogoară peste capul Lui, dar și peste ape… exact așa cum era la începutul lumii.

„La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.” (Facerea 1, 1-2)

Dumnezeu e gata să se împărtășească omului din orice milimetru al Creației. Atât de mult iubește Dumnezeu pe om, și atât de mult îi dorește binele, încât face orice ca să-i înduplece voința și să-l ducă la fericire. La care fericire? La fericirea pe care o simte Tatăl în relația cu Fiul și cu Duhul Sfânt.

Sfințind întreaga Creației, Dumnezeu se unește cu întreaga Creație, căci sfințirea apei și a cosmosului (lumii) nu e un act temporar, ci unul veșnic. Pentru a arăta Dumnezeu că pe toate le-a făcut pentru a primi slava Lui.

Dragilor, cugetați la acest gând extraordinar: Toate cele create, văzute sau nevăzute, lumea văzută (a noastră) și lumea nevăzută (a îngerilor), au fost create cu posibilitatea de a primi SLAVA LUI DUMNEZEU. Dacă vreți, am fost creați ca o femeie care la un moment dat al vieții, poate primi în sine viața unui prunc.

Toate ale creației au fost așa rânduite de Dumnezeu pentru a primi slava Lui, energiile lui necreate, dumnezeirea Lui…

Știți ce e interesant, că și omul depărtat de Dumnezeu, omul păcătos, omul rău, care nu are deloc credință, și nu vrea să audă de cele sufletești și de Dumnezeu, poate ajunge să-și cunoască Dumnezeul din creație. Căci Creația, natura, e atât de frumoasă, e așa de fascinantă, e atât de fermecătoare, încât omul nu-i poate rezista.

Și asta cu atât mai mult cu cât de la pogorârea Domnului în Iordan, toate ale Creației sunt pline de Duhul Sfânt.

Dragilor, vă mai spuneam acum câteva luni, din toată Creația numai omul și îngerul căzut se împotrivește lui Dumnezeu, atât. În rest, toate fac voia lui Dumnezeu. Râul, ramul, luna, soarele, firul de iarbă, planetele, legile fizicii, furnicile, viermii, celulele, îngerii din ceruri…. Vântul, ploaia, gheața, mările, oceanele, pământul, nisipul, peștii, păsările cerului… toate fac acum voia lui Dumnezeu.

În acest moment, doar omul se împotrivește lui Dumnezeu, și îngerii căzuți, adică diavolii. Dacă păsările cerului ar vorbi, ne-ar spune ce măreția a pus Dumnezeu în om.

Sfântul Nicolae Velimirovici în scrierile sale își închipuie un dialog fictiv cu creația. Și ar fi ceva de genul acesta:

Eu văd pescărușii plutind pe vânt și zburând în libertatea lor curată și strig către ei: „Pescărușilor, ce aș vrea să fiu ca voi și eu! Ce aș vrea să zbor! Învățați-mă și pe mine! Luați-mă și pe mine cu voi!” Dar unul din pescăruși răspunde: „Oh! ce-am vrea noi să fim ca tine omule! Oh! ce-am vrea să avem și noi chipul Creatorului, așa cum îl ai tu! Oh, ce-am vrea să fim și noi fiu de împărat așa cum ești tu!”

„Oh! ce-am vrea și noi să avem mintea oamenilor, creativitatea lor, inteligența lor! Ce-am vrea și noi să zburăm cu mintea către Sfânta Treime, către înțelesurile adânci ale iubirii ei!”

De-ați ieși acum afară și ați întreba o piatră, sau chiar betoanele care înconjoară apartamentele noastre, v-ar mărturisi pe Creatorul nostru, de-ar putea să vorbească!

La un moment dat, Domnul Hristos este admonestat de evrei să-i le spună celor care-L lăudau / aclamau să tacă. Dar Domnul le spune: „Dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor striga!”

Toată suflarea să laude pe Domnul, zice psalmistul David! Toată suflarea, de i-ar da Dumnezeu gură, ar lăuda pe Dumnezeu cu glas mare, pentru ca omul păcătos să audă. Dar suflarea toată laudă pe Dumnezeu în taină, în liniște… Soarele răsare la vremea potrivită, ploaia vine la timp, apa își face circuitul ei în natură așa cum  primit ascultare de la Creator…. toate slăvesc pe Dumnezeu și fac voia lui.

Numai eu, omul mă împotrivesc Lui….

Astăzi, lumea cu lumina Domnului se luminează.

Astăzi Dumnezeu, Cel Bogat în toate, se smerește, și sărăcește pentru noi, ca să împărtășească nouă săracilor bogățiile Lui, ascunse în comoara Botezului.

Apa în care S-a botezat Iisus Hristos, este apa în care ne-am botezat și noi creștinii. Câți în Hristos ne-am botezat în Hristos ne-am și îmbrăcat, zice Sf. Apostol Pavel. Iar câți ne-am îmbrăcat în Botezul Lui, ne-am îmbrăcat întru moartea și învierea Lui. Botezul nostru este o curățire totală a păcatelor noastre, o renaștere la o viață nouă.

Sunt mulți oameni care au primit botezul ca adulți, și mărturisesc ce au simțit după Botez. O ușurare și bucurie mare… O renaștere a sufletului… la o viață nouă cu Dumnezeu.

Botezul este momentul când omul spune NU lumii și păcatului, și DA lui Dumnezeu și unei vieți de îndumnezeire. Cine se botează moarte pentru lume, părăsește obiceiurile vechi, și primește darurile Duhului Sfânt, pune în el temelia virtuților, adică a faptelor bune.

Botezul Domnului în Iordan este o sărbătoare despre Botezul Meu. Un botez care l-am primit deja cu mulți ani în urmă.

Taina Botezului, este primirea mea în marea familie a Bisericii lui Hristos.

Și când zic Biserica lui Hristos, nu zic doar de oamenii de pe pământ, ci de toți cei din ceruri.

Prin Botez, eu Claudiu, un om mic și neinsemnat, născut din părinți, simpli muncitori, fii de țărani, ajung să fiu în marea Familie a lui Dumnezeu, alături de El, de Maica Domnului, de Heruvimi, Serafimi, de îngeri, de Apostoli, de prooroci, de marii sfinți, de toți cei care L-au iubit, ascultat și slujit pe Dumnezeu.

Botezul pe care l-am primit, a fost ușa de intrare a mea în cea mai renumită și prestigioasă instituție de Învățământ și Educație din această lume: Biserica. Aici am ca profesori pe Dumnezeu Însuși, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, pe Evangheliști, pe prooroci, pe toți oamenii luminați ai lumii….

În această instituție de învățământ sunt hrănit cu cuvinte Dumnezeiești și cu Trupul și Sângele Domnului. Aici sunt primit și iubit așa cum sunt. Aici aflu Adevărul și minciuna nu-și are locul…

Aici primesc mereu iertare de greșelile mele, dar și îndreptare pe calea cea bună. Aici sunt înconjurat de îngerii păzitorii, aici am model pe sfinții contemporani cu noi și pe cei mai de demult. Botezul pe care l-am primit în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, mi-a primenit inima, mi-a pregătit-o pentru venirea Duhului Sfânt.

Botezul a deschis ușa inimii mele pentru intrarea veșniciei!

Botezul a adus în inima mea Împărăția Cerurilor, căci acolo unde intră Împăratul Hristos, acolo este și împărăția.

Oh! Câte daruri minunate a pregătit pentru noi cei botezați, Domnul Dumnezeu!

Botezul ne îmbracă în veșnicie, zice Sfântul Efrem Sirul.

Dragilor, sărbătoarea Botezului Domnului în Iordan, este despre botezul meu, despre apartenența mea la marea familie a lui Hristos. E oare mulțumit Dumnezeu de mine ca membru al familiei Lui? Sunt eu oare bucurie acestei familii? sau dimpotrivă?

Se bucură ceilalți membri când mă văd, sau mă ocolesc știindu-mi păcatele și neputințele? Botezul Domnului e un moment bun de reflecție la relația noastră cu comunitatea parohiei în care suntem. De reflecție cu privire la comuniunea cu preotul duhovnic…

Ați auzit ce zice, Sf. Efrem? Prin Botez ne-am îmbrăcat în foc și-n duh!

Părintele Arsenie Boca, spunea la un moment dat: „Vrei să te faci călugăr? Fă-te ca focul!”

Călugărul trebuie să ardă după Dumnezeu! La fel și un creștin adevărat! Trebuie ca râvna lui să-i fie permanent motor spre cele bune, spre Hristos!

Dar ce este acest foc de care zice Sf. Efrem? Domnul spune la un moment dat:

„Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins! Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini!”

„Adeseori vorbim de focul invidiei, focul mâniei, focul urii, şi focul oricărei patimi rele. Fireşte, acest foc nu a fost adus pe pământ de către Împăratul adevărului şi al dragostei, Hristos. Departe de asta! Acest foc necurat vine din viforul focului iadului, care loveşte şi pământul. Hristos a adus acel foc sfânt cu care El din veşnicie şi în veşnicie a fost înflăcărat şi a luminat: focul adevărului şi al dragostei, foc curat, dumnezeiesc, din vatra veşnică ce se numeşte Sfânta Treime. Flacăra adevărului din care se revarsă căldura dragostei.

Acesta este focul cu care creştinul arde fără să se mistuie, aşa cum rugul din pustie ardea şi nu se mistuia.

Acesta este focul pe care l-a simţit proorocul Ieremia în oasele sale şi care îl mâna în chip nebiruit să arate adevărul lui Dumnezeu (Ieremia 23, 29). Acesta este focul care s-a pogorât asupra apostolilor în chipul limbilor de foc, care i-a înţelepţit şi i-a luminat pe pescarii simpli şi i-a făcut cei mai mari dintre înţelepţi. Acesta este focul de care lumina faţa arhidiaconului Ştefan şi îl făcea asemenea îngerilor lui Dumnezeu.

Acesta este focul duhovnicesc al adevărului şi al dragostei, prin care apostolii şi misionarii creştini au renăscut lumea, au înviat hoitul omenirii păgâne, l-au curăţit, l-au luminat şi l-au înţelepţit.

Tot ce e bun în lume este din acest foc ceresc, pe care Domnul l-a aruncat pe pământ. Acesta este focul ceresc, prin care sufletul e curăţit aşa cum e curăţit aurul prin focul pământesc.Acesta este focul ceresc, prin care sufletul e curăţit aşa cum e curăţit aurul prin focul pământesc.

La lumina acestui foc recunoaştem calea, ne dăm seama de unde venim şi încotro mergem, cunoaştem pe Tatăl nostru Cel Ceresc şi patria cea veşnică. De la acest foc inima noastră se încălzeşte cu negrăită dragoste faţă de Hristos, aşa cum au simţit şi cei doi apostoli la Emaus şi au descris: au nu ardea în noi inima noastră când ne vorbea?

Acest foc L-a mânat pe Hristos să Se pogoare din ceruri pe pământ şi ne mână pe noi să ne înălţăm la ceruri. Toţi am fost botezaţi cu acest foc sfânt, după cuvântul lui Ioan: eu vă botez cu apă, iar El (Hristos) vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. Acest foc lucrează în inima omenească o râvnă nedescrisă pentru tot binele. El bucură pe drept şi chinuie pe păcătos. Şi pe noi ne chinuie deseori, până ce ne vom curăţi deplin de toaă nedreptatea şi necurăţia, fiindcă scris este: Dumnezeu este foc care arde pe păcătoşi.

(Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, Editura Sophia, Bucureşti, 2002,  pp. 26-27)

Vedeți în ce foc ne-a îmbrăcat pe noi Domnul Hristos la botez?

Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt m-au îmbrăcat la botez cu haina adevărului și a dragostei.

De aceea se cuvine ca eu să trăiesc permanent așa: Numai în adevăr, fără pic de minciună, și numai în dragoste, fără pic de ură și răutate.

Haina botezului ne-o întinăm adesea prin păcate.

Dar mergem la Spovedanie și la Sfânta Împărtășanie (la Trupul și Sângele Domnului) pentru a ne curăți, pentru a spăla această haine, pentru a fi luminoși din nou.

„Cerul s-a deschis, apa a strălucit, porumbelul s-a pogorât, glasul Tatălui, mai puternic decât tunetul, a coborât de sus şi a spus: ,,Acesta este Fiul Meu Cel iubit!” [Mt 3, 17 ]. Îngerii vesteau, iar pruncii săltau strigând: ,,Osana!”

Botezul Domnului în Iordan ne aduce aminte că pocăința e cea care atrage asupra noastră mila lui Dumnezeu, și Duhul Sfânt curățește astfel inimile noastre.

Botezul Domnului în Iordan este începutul OFICIAL / PUBLIC al mântuirii oamenilor.

Este ARĂTAREA lui DUMNEZEU în lume.

Botezul Domnului nu este numai despre aghiazma mare și despre puterile ei „magice”, sau despre luarea ei în mod superstițios…

Botezul Domnului este despre toate ale vieții mele… este despre închinarea vieții mele lui Dumnezeu.

Aghiazma mare este putere de la Dumnezeu spre iertarea păcatelor și spre vindecarea trupurilor… dar s-o luăm spre lepădarea de păcate în primul rând, nu spre cereri materiale sau plăceri lumești.

Cam atât pentru această seară.

„Cine s-a îmbrăcat în veşmântul slavei ţesut din Apă şi din Duh [In 3, 5], acela nimiceşte în Focul Lui mărăcinii păcatelor.”

„Cei chemaţi la ospăţul Său [ … ] faceţi-vă luminători care să strălucească în lumea întunecată de rău.”

„Cămară de nuntă netrecătoare şi fericire nesfârşită aţi scos din Apă voi, fiii Duhului, atât pentru lumea aceasta, cât şi pentru cea de dincolo!”

(Claudiu Balan)