[Fc. cap. 27-27] Binecuvântarea Lui Isaac față de Esau și Iacov (17 martie 2020)

Începând din această seară voi face prezentările audio live și le voi anunța și pe grupul nostru de Whatsapp, dar le puteți asculta și înregistrate pe site-ul nostru serilebiblice.ro

Teme:

• binecuvântarea lui Isaac față de Iacob
• scara cerului văzută de Iacob și simbolismul extraordinar

CAPITOLUL 27

1. Iar după ce a îmbătrânit Isaac şi au slăbit vederile ochilor săi, a chemat pe Isav, pe fiul său cel mai mare, şi i-a zis: «Fiul meu!» Zis-a acela: «Iată-mă!»†
2. Şi Isaac a zis: «Iată, eu am îmbătrânit şi nu ştiu ziua morţii
3. Ia-ţi dară uneltele tale, tolba şi arcul, şi ieşi la câmp şi adu-mi ceva vânat;
4. Să-mi faci mâncare, cum îmi place mie, şi adu-mi să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu până nu mor!»
5. Rebeca însă a auzit ce a zis Isaac către fiul său S-a dus deci Isav la câmp să vâneze ceva pentru tatăl său;
6. Iar Rebeca a zis către Iacov, fiul cel mai mic: «Iată, eu am auzit pe tatăl tău grăind cu Isav, fratele tău, şi zicând:
7. «Adu vânat şi fă-mi o mâncare să mănânc şi să te binecuvântez înaintea Domnului, până a nu muri».
8. Acum dar, fiul meu, ascultă ce am să-ţi poruncesc:
9. Du-te la turmă, adu-mi de acolo doi iezi tineri şi buni şi voi face din ei mâncare, cum îi place tatălui tău;
10. Iar tu o vei duce tatălui tău să mănânce, ca să te binecuvânteze tatăl tău înainte de a muri».

Isaac este pe sfârșitul vieții și, cum știați probabil, în legea iudaica, dreptul de întâi născut era foarte important, el moștenind autoritatea tatălui și o parte din avere mult mai mare decât ceilalți copii, aproximativ 2 treimi. Isaac ii zice lui Esau, bine știind ca el e întâi născutul, să vâneze ceva, deoarece vă povesteam că el era un bun vânător și foarte îndemânatic, iar Iacob era blând liniștit.

Tâlcuirile arată că liniștea aceasta era o pace sufletească venită din virtuți, era un om care trăia cu voia Lui Dumnezeu făcând binele spre deosebire de Esau care vâna, cu un caracter mai violent și dornic de a stăpâni. Rebeca joacă un rol apart în acest eveniment, ea aude și în mod strategic îl îndeamnă pe Iacob să îi fure dreptul de întâi născut al lui Esau. La o prima citire, pentru cei neobișnuiți cu Sf. Scriptura, reiese ca Rebeca îl păcălește pe Isaac punând la cale cu Iacov. Înainte de a considera că Iacov ii fura dreptul de întâi născut, să nu uităm ca Esau îi vinde dreptul de întâi născut lui Iacov pe o farfurie de mâncare.

La mijloc e o lucrare de mântuire a lui Dumnezeu, e o mare taina, cei doi reprezentând cele 2 popoare: creștinismul și iudaismul așa cum Sf. Ap Pavel amintește: Dumnezeu are 2 fii: Israel și Neamurile. Si deși Israel este primul născut și i s-ar cuveni toate darurile, totuși pentru că Israel nu l-a recunoscut pe Dumnezeu ci neamurile, neamurile preiau acest drept de întâi născut. Sf. Ap Pavel spune, însa, că nu se va sfârși lumea până și poporul evreu îl va cunoaște pe Dumnezeu.

Într-un fel, Rebeca pune în aplicare un plan de dobândire a dreptului de întâi născut pentru Iacob, un plan nemincinos, pentru că Esau și-a vândut dreptul de întâi născut. Asta aduce aminte și de poporul Israel care deși a primit toate darurile lui Dumnezeu, nu l-a cunoscut pe Fiul Lui Dumnezeu. De asta Esau a desconsiderat acest drept.

11. Iacov însă a zis către Rebeca, mama sa: «Isav, fratele meu, e om păros, iar eu n- am păr.
12. Nu cumva tatăl meu să mă pipăie şi voi fi în ochii lui ca un înşelător şi în loc de binecuvântare, voi atrage asupră-mi blestem».

Interesant că Iacob realizează ca îl păcălește pe tatăl sau și că acest lucru îi poate aduce blestem dar caută soluție la problema aceasta.

13. Zis-a mama sa: «Fiul meu, asupra mea să fie blestemul acela; ascultă numai povaţa mea şi du-te şi adu-mi iezii!»

Ce frumos!

Veți vedea în interpretarile Sf. Părinți că Rebeca este considerată o femeie puternica asemănată cu Maica Domnului. Rebeca simbolizează Biserica, Rebeca este femeia curajoasa care luptă ca din Iacob să iasă cei 12 fiii ai lui Israel, Rebeca lupta ca ca Dumnezeu sa îl binecuvânteze pe Iacob din care să se nască cei 12 fii și din ei să iasă cele 12 neamuri, seminții ale lui Israel… din care se vor naște ulterior Fecioara Maria din care Dumnezeu să se întrupeze.

Deci e ca și cum ar spune: „nu se poate să nu se împlinească acest plan al lui Dumnezeu”.

14. 14. Atunci, ducându-se Iacov, a luat şi a adus mamei sale iezii, iar mama sa a gătit mâncare, cum îi plăcea tatălui
    15. Apoi a luat Rebeca haina cea mai frumoasă a lui Isav, fiul ei cel mai mare, care era la ea în casă, şi a îmbrăcat pe Iacov, fiul ei cel mai mic;
    16. Iar cu pieile iezilor a înfăşurat braţele şi părţile goale ale gâtului
    17. Şi a dat mâncarea şi pâinea ce gătise în mâinile lui Iacov, fiul său,
    18. Şi acesta a intrat la tatăl său şi a zis: «Tată!» Iar acela a răspuns: «Iată-mă! Cine eşti tu, copilul meu?»
    19. Zis-a Iacov către tatăl său: «Eu sunt Isav, întâiul tău născut. Am făcut precum mi- ai poruncit; scoală şi şezi de mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!»
    20. Zis-a Isaac către fiul său: «Cum l-ai găsit aşa curând, fiul meu?» Şi acesta a zis: «Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte».
    21. Zis-a Isaac iarăşi către Iacov: «Apropie-te să te pipăi, fiul meu, de eşti tu fiul meu Isav sau nu».
    22. Şi s-a apropiat Iacov de Isaac, tatăl său, iar acesta l-a pipăit şi a zis: «Glasul este glasul lui Iacov, iar mâinile sunt mâinile lui Isav».
    23. Dar nu l-a cunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase, ca mâinile fratelui său Isav; şi l-a binecuvântat.
    24. Şi a mai zis: «Tu oare eşti fiul meu Isav?» Şi Iacov a răspuns: «Eu».
    25. După aceea Isaac, tatăl său, i-a zis: «Apropie-te, fiule, şi mă sărută!»
    26. Atunci s-a apropiat Iacov şi l-a sărutat. Şi a simţit Isaac mirosul hainei lui şi l-a binecuvântat şi a zis: «Iată, mirosul fiului meu e ca mirosul unui câmp bogat, pe care l-a binecuvântat
    27. Să-ţi dea ţie Dumnezeu din roua cerului şi din belşugul pământului, pâine multă şi †
    28. Să-ţi slujească popoarele şi căpeteniile să se închine înaintea ta; să fii stăpân peste fraţii tăi şi feciorii mamei tale să ţi se închine ţie; cel ce te va blestema să fie blestemat şi binecuvântat să fie cel ce te va binecuvânta!»
    29. Îndată ce a isprăvit Isaac de binecuvântat pe Iacov, fiul său, şi cum a ieşit Iacov de la faţa tatălui său Isaac, a venit şi Isav cu vânatul
    30. A făcut şi el bucate şi le-a adus tatălui său şi a zis către tatăl său: «Scoală, tată, şi mănâncă din vânatul fiului tău, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!»

Pare că totul se lucrează prin minciună. Isaac, ca tat[, desi bătrân, încearcă să se asigure că dă binecuvântarea cui trebuie. Prima oară îl întreabă „cine ești tu, copile?” apoi iarăși îl întreabă cum de a găsit vânatul atât de repede… Gătirea mieilor a fost mai rapidă și a fost un semn de întrebare pentru Isaac. Iarăși pare că e o minciuna în care Iacov îl folosește chiar pe Dumnezeu. Isaac a 3-a oară încearcă să se convingă că are în fața sa pe cine trebuie și îl pipăie. A 4-a oară iarăși îl întreabă dacă este el Esau și el iarăși minte. A 5-a oară Isaac îi spune să îl sărute și simte mirosul hainelor și îl binecuvântează. Isaac a avut mai multe ocazii să iși dea seama că este înșelat dar Dumnezeu nu i-a deschis mintea îngăduind acest lucru pentru că era lucrarea Lui. Trebuia să se întâmple așa.

După Philon, „glasul lui Iacov” e glasul tandreții și cumpătării in opoziție cu duritatea glasului lui Esau. Origen vorbește despre „glasul pietății”, care recunoaște că vânatul e un dar de la Dumnezeu. „Mirosul lui lacov”: după Philon si Origen înseamnă că Isaac a simtit parfumul virtuților fiului sau. Mirosul ogorului binecuvântat de Dumnezeu este, după tradiția iudaică, mireasma Grădinii Edenului.

Daca binecuvântarea se ducea către Esau, toată rodirea lucrării de mântuire s-ar fi prăbusit, din Iacov urmând sa se nască Pomul Vieții care este Hristos.

“Să-ţi slujească popoarele şi căpeteniile să se închine înaintea ta!” e o  proorocie deoarece neamurile păgâne se vor feri și se vor teme de Israel știind ce Dumnezeu mare are. Philon justifica ,,înșelaciunea” lui lacob spunând că e vorba de o stratagema aidoma stratagemelor atleților. Pentru el, Iacob este imaginea ,,atletului lui Dumnezeu.

32. Iar Isaac, tatăl său, i-a zis: «Cine eşti tu?» Iar el a zis: «Eu sunt Isav, fiul tău cel întâi-născut!»

Observati ca acesta folosește titulatura primului născut.

33. Atunci s-a cutremurat Isaac cu cutremur mare foarte şi a zis: «Dar cine-i acela, care a căutat şi mi-a adus vânat şi am mâncat de la el înainte de a veni tu şi l-am binecuvântat şi binecuvântat va fi?»

Foarte interesant de înțeles că binecuvântarea, odată dată, nu mai putea fi retrasă, aidoma unui contract care nu mai putea fi contrasemnat sau anulat. Atunci când cineva își dădea un cuvânt înaintea Domnului, era ca un fel de legământ care nu mai putea fi dat înapoi așa cum și Dumnezeu este fidel cuvântului dat poporului Israel.

34. Iar Isav, auzind cuvintele tatălui său Isaac, a strigat cu glas mare şi foarte dureros şi a zis către tatăl său: «Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!»
35. Zis-a Isaac către el: «A venit fratele tău cu înşelăciune şi a luat binecuvântarea ta».
36. Iar Isav a zis: «Din pricină oare că-l cheamă Iacov, de aceea m-a înşelat de două ori? Deunăzi mi-a răpit dreptul de întâi-născut, iar acum mi-a răpit binecuvântarea mea». Apoi a zis Isav către tatăl său: «Nu mi-ai păstrat şi mie binecuvântare, tată?»

Se spune ca Iacob e cel care l-a apucat de călcâi pe Esau, Esau născându-se cu Iacob agățat de călcâiul lui ca un semn prevestitor că deși te-ai născut primul, deși ai fost rânduit sa fii primul la binecuvântarea lui Dumnezeu, din cauza nedreptăților tale nu vei avea partea de ea, asemenea lui Israel și Neamurilor.

«Nu mi-ai păstrat şi mie binecuvântare, tată?» Dacă oamenii sunt limitați în aceasta privința, Dumnezeu are o singura binecuvântare dar pentru toți în parte și pentru toți deodată: Fiul Său cel Unul Născut.

37. Răspuns-a Isaac şi a zis lui Isav: «Iată, stăpân l-am făcut peste tine şi pe toţi fraţii lui i-am făcut lui robi; cu pâine şi cu vin l-am dăruit. Dar cu tine ce să fac, fiul meu?»
38. Şi a zis Isav către tatăl său: «Tată, oare numai o binecuvântare ai tu? Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!» Şi cum Isaac tăcea, Isav şi-a ridicat glasul şi a început a plânge.
39. Atunci, răspunzând Isaac, tatăl lui, a zis către el: «Iată, locuinţa ta va fi un pământ mănos şi cerul îţi va trimite roua sa;
40. Cu sabia ta vei trăi şi vei fi supus fratelui tău; va veni însă vremea când te vei ridica şi vei sfărâma jugul lui de pe grumazul tău».
41. De aceea ura Isav pe Iacov pentru binecuvântarea cu care-l binecuvântase tatăl său. Şi a zis Isav în cugetul său: «Se apropie zilele de jelire pentru tatăl meu; atunci am să ucid pe Iacov, fratele meu!»

Din acest moment lucrurile se agravau, în sensul că lui Esau îi venea gând de ucidere împotriva fratelui sau. Se simțea înșelat și își pune în gând sa își ucidă fratele. Esau, simbolul poporului lui Israel, are gând de ucidere față de fratele lui Iacob așa cum mai pe urma Israel va avea gând de ucidere față de Fiul lui Dumnezeu, Întâiul Născut.

Esau = gând de ucidere față de cel care a primit dreptul primul născut Israelul = gând de ucidere față de Întâiul Născut al Lui Dumnezeu.

42. Dar i s-a spus Rebecăi cuvintele lui Isav, fiul cel mai mare, şi ea a trimis de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai mic, şi i-a zis: «Iată Isav, fratele tău, vrea să se răzbune pe tine, omorându-te.
43. Acum dar, fiul meu, ascultă povaţa mea şi, sculându-te, fugi la Haran, în Mesopotamia, la fratele meu Laban,
44. Şi stai la el câtva timp, până se va potoli mânia fratelui tău
45. Şi până va mai uita el ce i-ai făcut. Atunci voi trimite şi te voi lua de Pentru ce să rămân eu într-o singură zi fără de voi amândoi?»

Desi pare că Rebeca îl păcăleşte pe Esau, aici se vede că ea îi iubea pe amândoi dar trebuia să ducă la bun sfârşit planul Lui Dumnezeu. Fuga lui lacob este prezentată în cartea Înţelepciunii ca un gest al omului drept călăuzit de inţelepciune. Irineu pune în paralel cursele întinse lui Iacob de către Esau cu cele pe care evreii le-au întins Bisericii.

46. Apoi Rebeca a zis către Isaac: «Sunt scârbită de viaţa mea, din pricina fetelor Dacă-şi ia şi Iacov femeie ca acestea, din fetele pământului acestuia, atunci la ce-mi mai e bună viaţa?»

CAPITOLUL 28

1. Atunci a chemat Isaac pe Iacov şi l-a binecuvântat şi i-a poruncit, zicând: «Să nu-ţi iei femeie din fetele Canaaneilor;
2. Ci scoală şi mergi în Mesopotamia în casa lui Batuel, tatăl mamei tale, şi-ţi ia femeie de acolo, din fetele lui Laban, fratele mamei tale,

Exact ca Avraam, Isaac își trimite fiul să caute femeie din neamul său, adică nu din femeile neamurilor păgâne de acolo. Dumnezeu își dorește ca poporul lui sa fie din neamul lui Avraam pentru ca mai apoi cu Hristos să se termine Vechiul Israel, iar Noul Israel vom fi chiar noi, Biserica cea Adevărată, adică cei care ne botezam în numele Sf. Treimi. De altfel Vechiul Israel, din zilele noastre, va ajunge peste ani sa se adauge Noului și Veșnicului Israel, Biserica Lui Hristos.

Laban urmează sa fie socrul lui Iacov, dându-i fiicele sale din care vor ieși cei 12 fii ai lui Israel.

3. Şi Dumnezeul cel Atotputernic să te binecuvânteze, să te crească şi să te înmulţească şi să lăsară din tine popoare multe;
4. Să-ţi dea binecuvântarea lui Avraam, tatăl meu, ţie şi urmaşilor tăi ca să stăpâneşti pământul ce-l locuieşti acum şi pe care l-a dat Dumnezeu lui Avraam,

Toata binecuvantarea primită de Avraam se va sfarși cu Iisus Hristos.

5. Şi aşa Isaac i-a dat drumul lui Iacov, iar acesta s-a dus în Mesopotamia, la Laban, fiul lui Batuel Arameul şi fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui
6. Văzând însă Isav că Isaac a binecuvântat pe Iacov şi l-a trimis în Mesopotamia, să- şi ia femeie de acolo, pentru care l-a binecuvântat şi i-a poruncit, zicând: «Să nu-ţi iei femeie din fetele Canaaneilor»,
7. Şi că Iacov a ascultat pe tatăl său şi pe mama sa şi s-a dus în Mesopotamia,
8. Şi înţelegând Isav că lui Isaac, tatăl său; nu-i plac fetele Canaaneilor,
9. S-a dus la Ismael şi, pe lângă cele două femei ale sale, şi-a mai luat şi pe Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, şi sora lui
10. Iar Iacov ieşind din Beer-Şeba, s-a dus în
11. Ajungând însă la un loc, a rămas să doarmă acolo, căci asfinţise Şi luând una din pietrele locului aceluia şi punându-şi-o căpătâi, s-a culcat în locul acela.
12. Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea.

Aceasta scară aduce aminte de viitoarea coborâre al Lui Dumnezeu din Cer. Îngerii însoțeau marea lucrare a Lui Hristos ca adevărați slujitori. Scara înfiptă zdravăn în pământ (conform Septuaginta) este chiar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care îl va pogorî pe Dumnezeu din cer pe pământ.

13. Apoi S-a arătat Domnul în capul scării şi i-a zis: «Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Nu te teme! Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi.

Observati ca îl numește tată pe Avraam deși el era bunicul lui, semn ca el va fi tatăl tuturor celor născuți în credință și tatăl poporului lui Israel.

Philon comentează viziunea scării in trei sensuri: cosmic (scara reprezintă universul); psihologic (scara este simbolul sufletului străbătut de cuvintele dumnezeiești) și moral (viața omului are suișuri si coborâșuri). Versetul este preluat in Evanghelia dupa loan 1,5 : „De acum veți vedea cerul deschizându-se și îngerii Lui Dumnezeu urcând si coborând peste Fiul Omului” cu sensul că de acum înainte legătura dintre cer și pământ nu mai este Templul, ci persoana Lui lisus Hristos.

14. Urmaşii tăi vor fi mulţi ca pulberea pământului şi tu te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi, şi se vor binecuvânta întru tine şi întru urmaşii tăi toate neamurile pământului.

Cu cât ne apropiem mai mult de sfârșitul istoriei acestei umanități, cu atât răul dispare, idolii dispar, vor exista doar oamenii care îl accepta pe Dumnezeu și rămân în El. Seminția lui Iacob va fi Iisus Hristos, cel mai binecuvântat rod, căruia astăzi toate neamurile lumii i se închina și Îl laudă. Cu siguranță în toate neamurile exista oameni care se închina Lui Hristos iar la sfârșitul lumii cu atât vor fi mai mulți căci până nu se va propovădui Evanghelia la toți nu va veni sfârșitul lumii.

15. Iată, Eu sunt cu tine şi te voi păzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pământul acesta şi nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ţi-am spus».
16. Iar când s-a deşteptat din somnul său, Iacov a zis: «Domnul este cu adevărat în locul acesta şi eu n-am ştiut!»

Piatra pe care el a dormit simbolizează pe Hristos Domnul. „Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului. De la Domnul s-a făcut aceasta şi este minunată în ochii noştri!

…Oricine va cădea peste piatra aceasta se va sfărâma, iar peste care va cădea ea, îl va zdrobi.” (Mt. 21:42; Lc. 20:18)

Dumnezeu se arata treptat și gradual oamenilor după căderea lui Adam și a Evei.

17. Şi, spăimântându-se Iacov, a zis: «Cât de înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!»
18. Apoi s-a sculat Iacov dis-de-dimineaţă, a luat piatra ce şi-o pusese căpătâi, a pus- o stâlp şi a turnat pe vârful ei
19. Iacov a pus locului aceluia numele Betel (casa lui Dumnezeu), căci mai înainte cetatea aceea se numea Luz.
20. Şi a făcut Iacov făgăduinţă, zicând: «De va fi Domnul Dumnezeu cu mine şi mă va povăţui în calea aceasta, în care merg eu astăzi, de-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac;

Își condiționează credința sa față de cele întâmplate.

21. Şi de mă voi întoarce sănătos la casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul
22. Iar piatra aceasta, pe care am pus-o stâlp, va fi pentru mine casa lui Dumnezeu şi din toate câte-mi vei da Tu mie, a zecea parte o voi da Ţie».

Se introduce ideea jertfei așa cum Avraam a vrut să-l aducă jertfă pe Isaac acolo unde Dumnezeu se descoperă omului. Fumul care se ridică la cer din ce rezultă din arderea animalelor reprezintă mulțumirea. Așa cum și noi astăzi aducem la biserica pâine și vin.

Astăzi evreii nu mai au nici jertfa, nici templu, ori asta arata cât sunt de în contratimp cu lucrarea Lui Dumnezeu.

(Claudiu Balan)